Faustul lui Purcarete

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

Niciodata nu m-am simtit mai mica si mai apasata de un univers a carui legi imi sunt straine. Niciodata nu m-am simtit ca o pisica neagra ce se ascunde in cel mai adanc intuneric speriata de zgomote si forte nevazute ca acum. Niciodata nu am observat o ingramadire de oameni care fug spre iad manati de curiozitate si a caror fete semi-crispate si semi-incantate pot parea atat de diforme.

Toate senzatiile acestea si multe altele extrem de greu de reprodus le-am trait la Faust pus in scena de Purcarete.

O punere in scena ce releva o balansare continua intre joc si eros, intre un om si un diavol ce nu iubesc pe nimeni si astfel sunt liberi, ce sunt hipnotizati si subjugati de un joc sadic al provocarii propriilor destine, fiecare aflandu-se in cautarea spectaculosului din viata lor. Orgii, semnale ce ne trimit catre pacatul original, dorinta continua de atingere a unui destin maret, de implinire prin iubire, o frica viscerala de banal, afundarea in placerea estetica, toate transpun spectacolul Faust intr-o experienta de neegalat, o experienta pentru care as fi dispusa sa leg un pact pentru a o retrai.

Purcarete are o viziune absolut spectaculoasa, o distributie impresionanta de 140 de actori, o scena ce apare si dispare, din care ies personaje, care iti croieste drumul spre iad si astfel reuseste sa creeze de departe cel mai bun spectacol de teatru din Romania. Din poemul dramatic al lui Goethe, regizorul alege pactul lui Faust cu diavolul, relatia Faust – Margareta, noaptea Valpurgiei si ridicarea lui Faust la Cer. In opinia mea umila, Faustul lui Purcarete ar trebui sa intre in patrimoniul national.

Iar voi, dragii mei, oricand aveti ocazia sa vedeti cel mai bun spectacol romanesc, veniti in fuga la Sibiu si bucurati-va!

 

Leave Your Comment Here