Intrucat s-au discutat foarte multe subiecte importante pentru domeniul responsabilitatii sociale si a actorilor implicati, am sa organizez prezentarea celor mai interesante lucruri sub forma celebrului “stiati ca?”.

Stiati ca:

• Central LOOP5 din Germania este primul mall din lume care si-a neutralizat complet emisiile de CO2?
• Amprenta de apa nu tine doar de procesele de fabricatie, ci de tot lantul de aprovizionare. Astfel, pentru o sticla de Coca- Cola de un litru se consuma 7 litri pe parcursul intregului proces de productie?
• de conceptul de afacere sociala propus de  Muhammad Yunus? (afacerile sociale sunt intreprinderi care conduc la rezolvarea unei probleme sociale, au o abordare de business, iar profitul este folosit in scop social.)
• pentru a deveni “mai” sustenabile, companiile pot lansa un produs verde, isi pot reduce impactul de carbon in propriile operatiuni sau pot include criterii ecologice in portofoliul lor de investitii?
• GSK va lansa primul sau raport de CSR in Romania?
• inca se discuta despre promovarea femeilor in societate, in conditiile in care vorbim despre discrimare in anul 2012? (oare cand vom reununta la discriminarea pozitiva?)
• inca nu se fac diferentieri clare intre activitati de CSR, actiuni filantropice si campanii de PR?
• eforturile pe care le-a facut Cadbuy pentru bunastarea comunitatilor rurale de unde isi cumpara cacao sunt uriase?
• exista oameni care cer companiilor sa nu aiba ca principal scop profitul? (intr-adevar trebuie armonizate obiectivele, dar afacerile inseamna societate, ideea ca poti sa diferentiezi intre ele uita de unde a plecat ideea de afacere.)

Veti putea gasi prezentarile speakerilor si mai multe detalii pe site-ul evenimentului si aici.

Anul acesta FITS are ca tema: “Crize. Cultura face diferenta.” De ce? Pentru ca intr-o lume aflata in tot soiul de crize, de la cea financiara, la cele de depersonalizare si dezumanizare, un festival de cultura reuseste sa se prezinte la fel, ba chiar mai bine. Fara ajutor din partea Ministerului Culturii, FITS va avea loc si va incanta publicul si in acest an. Ar fi pacat sa nu il sprijinim si sa nu ne bucuram de acest lucru.

Aici puteti vedea programul, iar biletele se pot achizitiona de aici. Eu voi ajunge in perioada 25-27 mai, perioada in care imi doresc sa prind cat mai multe reprezentatii, dar in mod deosebit astept Ispita Cioran, Maestrul Konnichiwa -Maestrul clovnilor, Woyzeck, Scrisori de dragoste catre o printesa chineza, Hotul de oase si bineinteles, Faust.

Asadar, va invit la Sibiu, iar daca nu reusiti sa ajungeti, promit sa va povestesc cat mai mult din experientele traite acolo.

P.S: FITS nu este doar despre teatru, ci de artele spectacolului, astfel ca manifestarile artistice variaza de la teatru, la dans si teatru-dans, circ, flamenco, balet, teatru de papusi, spectacole de lumini, muzica pantomima, concerte, conferinte, dezbateri, expozitii de fotografie, grafica si pictura, lansari de carte, proiectii de film, instalatii si ateliere, dans contemporan – toate acestea avand loc in aer liber, in centrul Sibiului sau in cetatile si bisericile fortificate din imprejuimi, in salile de teatru dar si in baruri/cluburi – pentru spectacolele underground si chiar unele conferinte.

Marti 15 mai 2012, incepand cu ora 20:00

Stilul abordat de Narcotango este cel de nuevotango, o conjugare intre  tango-ul traditional si modernitatea secolului XII.

Narcotango a primit nominalizari la Premiile Latin Grammy si Premiile Gardel in 2009 şi 2010 pentru cel mai bun album de tango. Grupul argentinian a sustinut din 2000 pana in prezent peste 16 turnee internationale, in tari din Europa si America.

Pentru ca eu sunt bine prinsa in campul muncii si al proiectelor, nu pot ajunge, insa va dau voua si locul meu.

Asadar, va asteapta 2 invitatii duble pentru spectacol.

Voi trebuie sa-mi spuneti care e melodia voastra preferata de tango. Voi alege piesele care imi plac cel mai mult.

Succes!

RoNewMedia 6 revine in Romania cu dezbateri şi traininguri pe diferite teme legate de mediul online. Printre principalele topic-uri ce vor fi discutate in cadrul evenimentului se numara: marketing prin cautare optimizata, promovare pe Internet si social media in prima zi, marketing digital, internet mobil si gaming în ziua a doua, continut şi e-commerce in ultima zi.

Din pacate eu nu pot ajunge, am deja alte confirmari facute, insa mi-ar placea sa bucur pe unul dintre cititorii mei cu o invitatie venita din partea  Allegro, grup de e-commerc (cei care au mercador.ro & autovit.ro)

Eu insa am sa am bucur de o partida de fussball intre bloggeri si cei de la Allegro, un fel de incalzire inainte de RoNewMedia :)

Asadar, primul dintre voi care imi da raspunsul corect pentru intrebarea de mai jos primeste invitatia:

Cum se numesc cei trei speakeri din panelul 1.1, ziua 1?

Pe locuri, fiti gata, start!

Traim intr-o tara a regretelor si a resemnarii, a zambetelor tampe suspendate in eter.

Intr-o astfel de tara o trupa munceste si isi doreste sa nu se alinieze; sa nu se incadreze si sa nu pice in pacatele gliei; sa aduca zambete, veselie, traire si emotii printre fete incruntate si imbatranite.

Niste nebuni frumosi indraznesc sa mai faca versuri adanci, versuri care sa te invite la introspectie, versuri care sa te ridice ori coboare. Nu se tem de vreo etichetare, nici de ceea ce simt si nici de modul in care stiu sa o transmita (si o fac al naibii de bine).

Draga Vama, ma inclin! Felicitari pentru albumul 2012, felicitari pentru ca va mentineti zapaciti, felicitari pentru ca bucurati oameni.

Pentru cei ce nu au avut posibilitatea sa ajunga la auditia din aceasta seara, pot vedea aici un rezumat scurt-scurt si pot (re)asculta: Copilul care alearga catre mare, una dintre piesele aflate pe noul album.

Iar incepand cu data de 16 mai, vom putea lua albumul impreuna cu Gazeta Sporturilor. Sa nu uitam de concertul de lansare de pe 28 mai la Sala Palatului.

Sa fiti iubiti cu totii! Sa fie epidemie de iubire!

(A se citi textul sacadat, cu pauzele impuse de punctuatie, cu aceasta piesa pe fundal)

Un el si o ea stau suspendati pe o scara deasupra unui cazan incins al iadului. Chiar si acolo nu se tin de mana. Chiar si in fata mortii si a chinului aleg sa fie singuri, sa fie pe propriile picioare, sa nu-si ceara ajutorul si nici sa-l ofere.

Am fost martora unui spectacol despre singuratate, despre alegeri, conjuncturi si solutii de viata. Cu un scenariu aparent simplu, cu o regie avangardista, foarte aproape de public, expunand emotiilor nefiltrate atat actorii, cat si spectatorii, Chutney este un spectacol de teatru al “noului val”, cum imi place sa-l numesc. Realizata pentru a fi jucata in spatii nonconformiste, fara artificiile unui spectacol clasic, fara lumini, reflectoare, muzica si cortina, piesa ilustreaza viata simpla a unei femei ce are ca pasiune si metoda de regasire gatitul. Personajul este construit intr-o singuratate menita sa-i apartina: ramasa fara parinti de cand era copila, ramasa fara bunici de curand, neregasindu-se printre oamenii din jur, alege cumva inconstient sa refuze si ideea de cuplu. Uraste singuratatea, se teme de ea, adorme ocrotita de sunetul frigiderului, insa, la primul semn de poticnire in drumul catre o viata cu cineva alaturi, alege sa fuga.

El, pierzandu-si tatal, de curand si mama, se poticneste in ghearele propriei disperari si alege involuntar singuratatea. Este tulburat, este timid, un om  ineficient cu propriile trairi, supus, isi traieste incercarile de a-si parasi singuratate, fara a o dezlipi de propriul trup vreodata.

Un spectacol concept despre singuratatea din noi toti, despre moarte, despre viata si alegeri.

Va recomand cu draga inima piesa Chutney, jucata la Green Hours, si recomandata de Marius Manole, cel ce a fost gazda noastra, cel ce a ales sa sprijine teatrul independent si teatrul de bar, actorii tineri, dar cel mai important, sa ofere emotii nefiltrate, reactii negandite, exprimate pur si sincer.

Spectacolul se va juca urmatoarea data pe 21 mai si promit sa va surprinda finalul. Ar fi pacat sa va dezvalui toate ingredientele ce-au facut dintr-un scenariu relativ usor si suplu, o piesa ce a trezit in mine mai multe simturi.

Multumesc, Marius!

p.s: Chutney este un termen britanic, imprumutat din limba hindi (“chatni” inseamna “a pisa” sau “a zdrobi”), care denumeste un preparat picant, folosit ca acompaniament al unui fel principal. Mai exact, un fel de sos gros sau pasta, folosit la asezonarea carnii si a legumelor extrem de placut si de interesant.

Mai mult decat atat, copacul marula, cunoscut in legendele africane drept “Copacul Casatoriei” este un simbol de fertilitate si unitate, iar fructul sau unic este preferatul elefantilor. In egală masura, localnicii il consumă si ii apreciază proprietatile curative si… afrodisiace.

Fructele foarte coapte cad din copaci si intra rapid in procesul de fermentatie, fapt ce conduce la o betie generala printre animalele locului.

Amarula este un produs obtinut din fructele copacului mistic de marula, din solul si soarele Africii de Sud. Pulpa fructului este fermentata in conditii similare cu cele ale producerii vinului. Dupa fermentare, vinul din marula este distilat in cazane de cupru. Lichiorul tanar este lasat sa se matureze in mici butoaie de stejar timp de aproximativ 2 ani, imbogatit cu extract pur de marula. Ultimul pas este amestecarea lichiorului cu cea mai buna frisca proaspata pana la obtinerea unei consistente speciale, cremoase, complet stabile, cu gust fin si bogat.

Ceea ce mi-a placut la acest lichior este pe langa un gust dulce, aromat, imbietor si maleabilitatea pe care o ofera in diverse combinatii, cu gheata sau fara, cu whiskey, ba chiar si cu
jagermeister am incercat-o. Intr-adevar, pentru a te bucura de aceste combinatii reusite trebuie sa ai un ingredient secret: cei mai buni barmani. i-am intalnit aseara pe baietii de la Flai Angels, niste barmani tare simpatici, extrem de atenti la orice detalii, galanti si foarte bine informati. (ca sa nu mai pomenesc de toate nebuniile pe care stiu sa le faca cu sticle, cuburile de gheata, foc si alte nastrusnicii).

Pe scurt, doamnelor, dar si domnilor, va invit sa incercati un lichior nou, o noua aroma, o noua modalitate de a va bucura bolta palatina. Amarula sa fie!

Cineva crede in saruturile de cometa si-n cercurile polare mutate pe trupuri de ninfe. Cineva iubeste si se scufunda in vartejuri de iasomie uitata in fuga pe un asternut.

Cineva viseaza in culori galactice, isi lasa oasele framantate de iubiri patimase si atat de efemere, isi cutremura coastele sub respiratii prea sacadate, cineva isi leagana pleoapele indeajuns de atent pentru a nu deranja licuricii din mare.

Exista cineva care le face pe toate astea. Trebuie sa mai existe macar un suflet care sa tresara in miez de noapte sub fiorul rece al unei amintiri din viitor.

Tu cand ai visat ultima data?

Metoda de alegere e simpla: scrieti-mi care e piesa voastra preferata de la Vama si de ce, iar cele mai frumoase 2 raspunsuri vor fi premiate cu cate o invitatie la prima audtie.

Ne vedem joooooi, de fapt marti.

Si asa am plecat 16 nebuni sa plantam cartofi si sa vedem cum se desfasoara viata la ferma…

Pentru asta a trebuit sa ne deplasam pana la Targu Secuiesc, oras mic si cochet din inima tarii, cu o cultura a cartofului bine inradacinata, dar si cu oameni faini si deosebit de emotivi.

Am ajuns la ferma domnului Peter, una dintre cele 14 ferme partenere Lays. Domnul Peter, pe langa faptul ca este un fermier de nota 10 ce a reusit sa transforme o mica afacere de familie inceputa pe un petec de pamant intr-o ferma extrem de productiva si de mare, este un om special, ce ne-a vorbit cu emotie in glas si o doza de bucurie datorata implinirii visului sau de-o viata. Aici a aparut primul lucru pe care l-am apreciat la echipa Lays: se straduiesc ca mare parte, daca nu toti cartofii pe care ii folosesc sa faca parte din productia locala si ca atare sprijina aceste 14 ferme: ajutor in accesarea fondurilor europene, sponsorizari, traininguri in afara tarii si bineinteles achizitia cartofilor.

Apoi am facut cunostinta cu toate utilajele si mecanismele de plantare, recoltare si intretinere a culturilor de cartofi. Trebuie sa recunosc ca in mintea mea, agricultura din Romania inca implica multi oameni, multe sape si carute. Cu ocazia asta am aflat ca nu mai e chiar asa, cel putin nu in fermele care se respecta si care isi doresc sa-si mareasca eficienta si sa creasca. Totul e automatizat, motorizat si standardizat.

M-am minunat de cate soiuri de cartofi pot exista si cat de importanta este alegerea celui potrivit pentru chispuri. De ce? Ei bine, daca soiul ales are prea mult zahar acest lucru va dauna in momentul prajirii, mai exact nu va avea acea culoare aurie, ba chiar se va arde mai repede. Noi, fetele, am plantat un soi numit Lady Claire, un soi mai sensibil pe parcursul cresterii, ca o domnita, dar foarte rezistent dupa recoltare.

Inca sunt uimita de toate rigorile urmate fara interpretare de fermierii Lay’s, de la temperatura solului in momentul plantarii, la temperatura din depozite, la distanta necesara a fi pastrata intre cartofi in momentul plantarii si urmarirea indeaproape pe tot parcursul dezvoltarii lor pana la recoltare.

Jos palaria in fata fermierilor atat de dedicati si gospodari pe care am avur ocazia sa-i cunosc!

Tin sa va precizez ca la sfarsit de august voi merge la recoltare, iar din cele 5 randuri primite in dar (sezonier) voi avea ocazia sa fac chipsuri personalizate. Pana atunci insa trebuie sa ma ajutati sa aleg aroma. Ok? Multumeeeesc!