Currently Browsing: Proiecte
Sep 8, 2011
Posted on Sep 8, 2011 in Proiecte | 0 comments
Astazi am participat la o conferinta pe cat de inovativa si interesanta pe atat de controversata: BrandRo, care ne-a prezentat un top al celor mai puternice 50 de branduri romanesti. De ce controversata? Pentru ca topurile au starnit intotdeauna discutii, divergente si nemultumiri. Pentru ca mai presus de toate suntem oameni si ne implicam afectiv pana si in ceea ce priveste pozitionarea unui brand sau a altuia.
Astfel, topul zice asa:
Studiul a avut ca scop masurarea puterii brandului din perspectiva investitiei de incredere si afectivitate care le este acordata de catre consumatori si nicidecum dintr-o perspectiva financiara, corporatista.
Puterea brandurilor s-a masurat avand in vedere urmatorii indicatori:
- Performanta brandului indicata de intensitatea preferintei consumatorilor pentru respectivul brand (alegeri multiple intre branduri din aceeasi categorie)
- Implicarea emotionala determinata prin masurarea gradului de asociere cu o serie de atribute derivate din faza calitativa.
Asadar, remarcile rautacioase asupra necesitatii prezentei altor branduri in top sau obligativitatea regasirii unora pe trepte mult mai ridicate in lista, nu isi au rostul avand in vedere criteriul implicarii emotionale.
Nu pot fi contestate gusturile si aprecierile respondentilor. De asemenea trebuie observat ca au crescut in top brandurile de larg consum si cele accesibile, fapt influentat considerabil de situatia pietei. Astfel, unui roman de rand nu-i va rasari Dacia in minte ca cel mai iubit brand pentru ca sunt suficienti oameni care nu si-o permit. Insa Fares sau Eugenia sunt accesibile absolut tuturor. Asta nu inseamna ca Dacia nu este un brand renumit sau puternic.
Nu in ultimul rand trebuie avut in vedere contactul direct intre brand si consumator, si nu intre un utilizator hardcore de internet sau un om care lucreaza/activeaza in social media si care interactioneaza mult mai des, mai intens si la un alt nivel cu brandurile.
Este important de observat cresteri, scaderi si mi se pare relevant sa corelam aceste mutari de trupe cu implicarea lor in online, sa observam daca aparitia vreunui brand in online si activitatea sa in acest mediu i-a adus beneficii la nivel de implicare emotionala a clientilor sai.
Aug 1, 2011
Posted on Aug 1, 2011 in Proiecte | 0 comments
Temeschburg sau Temeswar – orasul inceputurilor de drum sau inaintemergatorul oraselor din Romania de astazi.
Am fost prin Timisoara noastra. Am vazut si simtit istoria si spiritul orasului ce poate fi inspirat din aer, din cladirile reprezentative, din oamenii locului.
Intr-adevar Timisoara este un oras al inceputurilor, iar Dan (ghidul nostru) a reusit sa evidentieze foarte bine acest lucru. Iata cateva dintre noutatile pe care le-a propus Timisoara:
1760 – primul oraș al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
1771 – primului ziar care a apărut pe teritoriul actual al României și totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”
1881 – prima rețea de telefonie de pe teritoriul actual al României
1884 – primul oraș din Europa continentală cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi
1899 – primul tramvai electric într-un oraș din România de azi
si un fapt trist in sine, dar revelator pentru regimul actual de guvernare, de aici a pornit Revolutia Romana.
Timisoara respira si traieste prin miturile sale, prin persoanjele marcante pe care ni le-a oferit, prin evenimentele istorice pe care le-a gazduit. Dincolo de arhitectura cladirilor impozante, dincole de Fabrica de bere, de cartiere renumite sau suburbii, de zona fostei cetati sau Bastionul, Timisoara traieste prin detalii si prin povestile pe care le spune.
In ceea ce priveste detaliile arhitecturale, cel mai des intalnit element este soimul, pasarea considerata de unguri ca fiind cea care i-a adus in
Campia Panonica. Am intalnit insa, pe nenumarate cladiri, tot soiul de reprezentari “animalice”: ursi, gorile, pauni. Recunosc ca nu ma simt prea atrasa de arhitectura zonei, una cu puternice influente maghiare si austriece, eu sunt mai degraba legata de elementele frantuzesti si romane/italiene. Insa cladirile zonei merita vazute, ele transpun prin modificarile pe care le-au suferit si/sau prin regulile de construire (toate la un anumit nivel, respectand anumite norme) schimbarile politice si sociale pe care le-a suferit atat orasul cat si zona Banatului.
A fost o excursie pe cinste, m-am simtit formidabil plimbandu-ma cu un tramvai din 1872, iar orasul cat si zona Sag unde am fost cazati sunt formidabile.
Le multumesc celor doua organizatoare: Cristina si Nebu si multumesc si sponsorilor: Bere Timisoreana, Hotel Timișoara, Mareea, Lucas SuperSandwich, Skoda Timișoara, Trabucuri.com și Pizzeria Rustica.
Sursa foto.
Jul 25, 2011
Posted on Jul 25, 2011 in Proiecte | 0 comments
Pentru ca nu am fost in tabere cand eram mica, recuperez din plin acum. Si nu am ales orice fel de tabara, ci una prin care sa-mi imbunatatesc abilitatile de comunicator. Asadar, am fugit 3 zile in varf de munte cu nebunii mei frumosi din online si am stat la povesti, am invatat, am zambit pana la tample, am cantat si am realizat inca o data ce inseamna online-ul transpus in offline.
Despre cat de frumoasa este zona Paraul Rece – Rasnov n-o sa va povestesc, n-am apucat sa fac nici poze, doar va recomand s-o vizitati cand aveti cel putin un week-end liber.
Am sa va spun in schimb, ca la un training, cele 3 concluzii cu care am plecat acasa.
1)Am subliniat si acolo si punctez iarasi aici, pe blog, rolul extrem, dar extrem de important al cel putin unui om (in functie de marimea organizatiei) de social media in companie. Dragi branduri mari si foarte mari, stiu ca va alegeti cu grija agentiile cu care lucrati, insa pentru a le intelege limbajul, pentru a vorbi aceeasi limba, va trebuie un om intern dedicat, un om care sa cunoasca bloggerii, sa fie activ in social media, care sa traduca tot ceea ce vor agentiile si mediul online de la voi. Si nu, nu ma refer la departamentul de PR pe care il aveti si care are deja treaba lui bine stabilita, ci la un om specializat in comunicarea online.
2) Companiile mari isi doresc sa patrunda in spatiul online insa se tem de o serie de factori,dar cu o agentie isteata si cu niste bloggeri intelepti ce vor sa creasca piata, se pot realiza lucruri marete. Unele branduri au inceput deja sa-si arate curajul, vezi #refinantare.
3)Bloggerii isi doresc sa faca parte din procesul creativ al unei campanii. Din pacate, unii se avanta prea rau si ar vrea sa fie prima veriga. Acest lucru este cert ca nu poate fi valabil, insa pot fi implicati dupa aprobarea conceptului si a bugetului. De asemenea isi doresc un feedback. Asta este minunat, e semn de progres si profesionalism.
Felicitari Revista Biz pentru organizare, multumesc speakerilor si sponsorilor si ma bucur ca am intalnit oameni fain, faini de tot!
Dec 7, 2010
Posted on Dec 7, 2010 in Personal, Proiecte | 4 comments
E frig - jumătatea lui decembrie e deja aici. Aproape că alerg de la birou până la metrou, să nu îngheţ, mai ales că nu-s învelită prea bine.
Oricum azi se comportă ciudat cu mine. Stau de aseară în acelaşi loc şi mă ignoră total. Poate că îi e rău sau e prea obosită. Ajung, merg linistită cele 3 staţii până la Unirii unde, de obicei schimb metroul, acum însă, mă opresc.
Mă asteaptă acolo mulţi prieteni. Ajung la un loc cu multe carţi cu coperte verzi, cu desene, colorate, unele mai vechi altele încă în ţiplă. Mi se pune un semn de carte între foi şi un sticker pe spate: “Citeşte şi dă mai departe!” Unde să mă duc?
Pornesc iar cu metroul, spre casă. Însă sunt în alte mâini, între alte feţe. O copilă îşi fixează ochii mari şi ciocolatii pe mine. Şi se tot uita timorată şi neliniştită în jur. Mă duce aproape de ea, vorbesc ceva şi hop, acum sunt la copilă! Doamne ce mânuţe reci are! Şi cât de tare mă poate strânge!
Ajung într-o cămăruţă mică, dar agitată. Toata lumea îşi pregăteşte bagaje, genţi de tot felul. Copila mea se aruncă pe pat şi începe să citească. Spune că vrea sa termine povestea Maşenkăi şi apoi va trece la mine.
Dimineaţă. Iar frig. Plecăm. Trenul huruie şi scârţâie, pe geam văd prima ninsoare, iar copila mă soarbe din priviri. Drumu-i lung, e venită de departe, însă amândouă ne ţinem de urât şi chiar începem să ne distrăm.
Ajung într-un loc călduros, pe o masă veche, din lemn masiv. Copila îşi ia mama de mână şi mă arată: “De mâine, s-o citesti şi tu! E fantastică!”
Ajung în alte mâini.
Marţi, pe 14 decembrie, te aşteptăm să adopţi o carte şi să-i asculţi povestea.
Noi vom veni cu destule cărţi cât să umplem trenurile ce vor duce oamenii acasă! Şi toate taxiurile şi metrourile!
Jun 7, 2010
Posted on Jun 7, 2010 in Personal, Proiecte | 3 comments
Ieri am participat la prima ediţie Lecturi Urbane Bacău. După mult efort de susţinere a pleoapelor sus, undeva pe la 7 dimineţa îmi aduc aminte că n-am lăsat numărul meu de telefon nimănui din cei cu care urma să plec. Prima telepatie a zilei a funcţionat şi instant m-a sunat Vulupe să-mi spună că mă ia de acasă. Vestea a fost teribil de bună, mai ales că, încă nu părăsisem patul 
.
Am ajuns la Mătăsari unde am dat peste Adi, care părea că n-are somn sau regretă că pierde minunăţie de ediţie de prin zona lui natală, i-am luat pe Oana, Iulian şi Stelian şi am purces la drum.
Am descoperit o nouă expresie: ” zi-căruţă”, pe care am declarat-o laitmotivul lunii şi despre care au scris mai multe ai mei prieteni enumeraţi mai sus. Oboseală mare, energie mică, slavă Domnului că am oprit să luăm o cafea (pe care nu am împarţit-o cu nimeni muhahha ).
Am ajuns la timp, chiar destul de la timp pentru a ne opri la o terasă- da, pentru încă o cafea . Aici s-a produs minunaţia: surpriză-surpriză: Claudia a venit cu o tavă mare, plină cu poale-n brâu, învelite cum nu se poate mai frumos cu o năframă. (la care am atentat, însă am înteles că face parte din zestre, aşa că nu era de mine). Bine-nţeles că mi s-a lungit un zâmbet maare pe faţă pentru o aşa primire calduroasă.
De pe la 1 au inceput să vină liceeni entuziaşti şi nerbdători să ajute. Am apucat foarfeca, am tăiat stikere, le-am lipit (multumesc suportului meu de cărţi-Vulupe 
) , am pus semne şi toate într-un timp destul de scurt având în vedere gaşca destul de mare ce se strânsese. Un domn a venit cu o sacoşa mare de cărţi, le-a lasat şi a dispărut. N-am avut timp să-i multumim, însă am ramas profund impresionaţi de un gest atât de nobil şi de lejeritatea cu care l-a făcut fără a cere ceva în schimb. Nici măcar faţă nu i-am văzut-o.
Pe la orele 14 trecute fix am transformat piaţeta într-o mare de oameni cititori. Fiecare şi-a găsit un loc pe asfalt, pe bănci, lângă un stâlp sau lipit de cineva. Cert e ca toţi şi-au găsit confortul şi libertatea de a citi cum le place.
Am rămas uimită de energia domnului professor de istorie care a antrenat pe toata lumea şi a împărţit cărţi cu mai multă vervă decât noi toţi la un loc.
Mi-au placut cei 4 puşti de clasa a 2a ce au citit fără să le pese de ce se întamplă în jur. N-am mai văzut pe cineva care să se concentreze atât de bine şi să fie atât de cuprins de lectură cum erau cei 4 muşchetari varianta de Bacău. Unul dintre ei, abia la vreo 2 minute după ce ne-am ridicat să facem poza de final şi să strângem rândurile a realizat că se terminase evenimentul. Atât de absorbit era de povestea lui din carte.
O mamică cu un copil mic a primit o carte şi a reacţionat în cel mai frumos mod posibil. Şi-a asezat copilul în cărucior şi a început să citească.
Apoi a s-a produs o nouă premieră pentru Lecturi Urbane. Oamenii au stat la rând să îşi aleagă din carţile rămase pentru a citi acasă.
După toată nebunia de final, după ce a reuşit şi Claudia să iasă din transă, ne-am retras la o terasă să mâncăm şi să 
purcedem înapoi la drum. Aici l-am cunoscut mai indeaproape pe George, co-organizatorul LU Bacău, un tip atât de pasionat, implicat, dăruit Lecturi Urbane şi oraşului său, încât aproape că nu-mi mai era foame,nici prea cald iar oboseala dispăruse complet. Am mâncat totuşi o minunată supa rădăuţeană..de-li-cioa-să. După care am pornit la drum!
Vulupe ascultă o muzica pe sufletul şi timpanele mele aşa că am stresat-o pe Oana cu vocile noastre suave tot drumul..dar era atât de bine: soare spre apus, peisaj magnific, câmpuri de grâu, rapiţă sau levanţică, din când în când maci, răcoare în maşina, muzica faină, suflet plin de poveşti şi voie bună.
Am încercat să scriu articolul asta în vreo 10 variante, însă nici una nu transmitea exact ce am simţit. Apoi am realizat că nici nu am cum să fac astfel. O singură concluzie pot trasa, acum, la sfarşitul acestui jurnal de bord: Lecturi Urbane îmi oferă şansa să cresc, îmi dă posibilitatea să particip la astfel de evenimente de suflet care mă opresc din fugă şi mă învaţă să-mi trăiesc în tihnă visele.
