Poveste gasita in buzunar

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

conjugarea  vb indragosti

“Azi am visat ca mor. Mi-au trecut prin fata ochilor parintii, copilaria, iubirile – mai mari, mai mici, mai nicicum, ba chiar am inceput sa simt un fior de frica: ”Si de acum? Ce fac? Ce urmeaza?”

Asa m-am intors acasa vrand sa traiesc fiecare clipa asa cum am crezut mereu ca trebuie, cum vreau eu adica. Am inceput sa zic ce am nevoie, ce cred si ce simt. Fara ego. Cand te gandesti ca mori nu mai ai loc de ego. Vrei doar sa fii fericit si liber. Iar libertatea de a fi cum nu te lasa societatea, asteptarile, buna conduita e cea care mi-a lipsit cel mai tare.

Ce-am creat in jur? O mare de suparare, nervi, angoase si frustrari. Am inteles intr-un final ca nu regulile sunt cele ce nu te lasa sa fii cu adevarat liber, nu ”societatea”, nu entitati pe care nu și le asuma nimeni niciodata, ci oamenii. Noi ne inchidem in noi si intre noi cautand mereu spatiul ala ramas afara dupa ce-am tras oblonul. Am inteles intr-un final ca oamenii nu pot gestiona adevarul.

Si mai stiti ceva? Cand iti realizezi efemeritatea si primul gand e unul de frica, o paralizie la gandul necunoscutului, am inteles si mai bine de ce oamenii isi pun limite. Pentru ca avandu-le stiu ce urmeaza. Au limitat cadrul ca sa prevada. Si uite asa, cu puterea de a banui niste rezultate in urma aplicarii unei matrite ne-am batut joc de singurul lucru pe care-l aveam (in teorie) toti la nastere: libertatea. Am inteles intr-un final ca oamenii nu pot gestiona necunoscutul.

Si tot gandidu-ma la oameni si la putinul timp pe care il au la dispozitie pentru a fi, mi-am amintit toate cazaturile. Si vanataile, si genunchii rupti pe caldaram, si coatele raschetate pe asfalt la o miuta, si la toate datile in care mi-am adunat picioarele langa mine si am plans in soapta spunand: Ma doare. Nu mai pot! Si de fiecare data dupa asta, am gasit puterea si dorinta de a ma pune din nou pe picioare, de a crede ca de data asta nu mai cad de pe bicicleta, de data asta nu-mi mai e frica, iau si examenul asta, o sa uit iubirea asta, va fi din nou bine, o sa-mi vina ideea. Si uite asa am inteles ca oamenii pot gestiona speranta si increderea.

Apoi mi-am amintit de mama. De cum a avut grija sa ma invete bunatatea, sa-mi dea energie si sa ma iubeasca. Cum mi-a ingrijit ranile, mi-a plans supararile si mi-a aprobat alegerile, oricare ar fi fost ele. Imi amintesc si de bunica ce n-a putut trai fara bunicul, de vecinul de vis-a-vis ce-si ingrijea cu stoicism batranul tata, de toti oamenii pe care i-am cunoscut cand faceam voluntariat. Asa am inteles ca oamenii pot gestiona iubirea.

Si atunci au inceput sa mi se lege toate in cap. Timpul nu se pierde decat daca tu decizi asta. La fel si speranta, si iubirea si libertatea. Iar necunoscutul te dezvolta. Frica te face mic. Iar viata e valoroasa oricat de intens, ori linistit, ori complicat alegi s-o traiesti. Tot ce trebuie e sa intelegi oamenii, pe tine si sa gestionezi ce poti mai bine, cum poti mai bine. Sa-ti iubesti libertatea si s-o dai si altora. Si mai ales sa iubesti!”

Autor necunoscut

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *