Pentru cei ce nu renunta

72 Flares Filament.io 72 Flares ×

Iti propun un exercitiu de imaginatie. Astazi esti Sisif. Toaaata ziua vei invata sa-ti cari piatra si sa iti alegi ce parte vrei tu: speranta sau resemnarea. Partea frumoasa va fi daca reusesti sa vezi ca ambele reprezinta o forma de liberate, trebuie doar sa-ti iesi prin prea plinul de sine si sa vezi orice iti este exterior, ca apoi sa te arunci cu totul in constiinta ta.

Pentru cei ce nu-si mai amintesc prea bine mitul, iata pe scurt despre ce e vorba: Sisif, considerat cel mai viclean dintre muritori, reuseste sa-si atraga mânia zeilor prin nesupunere si iubire de viata. Astfel, este blestemat la o caznă perpetua de prea marii universului: este sortit sa urce un deal împingand vesnic o stanca uriasa, care o data ajunsa in varf, se rostogoleste din nou la vale si munca e reluata.

Sisif e omul absurd a lui Camus.

Si de aici incepe plimbarea prin labirintul lui Minotaur.

Camus spune ca “fericirea si absurdul sunt doi copii ai aceluiasi parinte. Ei sunt nedespartiti.” La fel si iubirea si ura. Eros a venit pe terra, a gasit doua maini singure si a decis sa le uneasca. Asa a aparut iubirea, prin doi oameni ce se tin de mana. Tot atunci a aparut si ura si incearca neincetat sa le dezbine. Dar pana la urma asta face si Eros, nu? Aduna mainile intr-o uniune, dar te dezbina pe tine de totalitatea ta. Iar aici trebuie sa-ti asumi decizia pana la capat: te simti liber transformandu-te sau alegi sa urasti tot ce te dezbina, chiar daca asta poate insemna evolutia ta?

shutterstock_216520843

Revenind la Sisif, tu alegi cum intelegi povestea: tragedia lui vine din constientizarea blestemului si a muncii vesnice fara rezultat sau tocmai asta ii aduce libertatea de a alege? Cunoasterea adevarului elibereaza sau subjuga?

Acum tu du-ti piatra zilnica si alege ce vrei. Poti sa zici ca viata e absurda, n-are nici un sens si poate sa renunti la a schimba ceva. Poti alege sa te intinzi atat cat cunoscutul iti permite si sa gasesti libertate in cotidianul ala apasator. Te poti resemna sau poti lupta mereu si mereu cu speranta ca lupta ta va ajuta pe cineva.

Sau poti crede ca absurdul exista, dar sa speri continuu ca vei reusi sa-l inlaturi. Si sperand sa fii liber. Sa cari piatra pe rute diferite, s-o slefuiesti in timp ce-o cari, sa o transformi in arta sau s-o colorezi. Poate iti chemi si 2 prieteni sa te ajute si asa vei fi liber. Poate inveti ceva din drumurile nesfarsite si misti o rotita intr-un alt sens.

Eu nu renunt. Chit ca nu ne mai vedem in piata, vreau sa schimb ceva de la baza. Iar daca la finalul zilei nici tu nu vrei sa renunti, hai sa ma ajuti. Vreau, pana reusim sa schimbam sisteme si oameni, sa lucram la partea de preventie. Vreau o ora de prim ajutor si reactii in situatii de urgenta. 1 ora pe luna donata de domnii si doamnele diriginte in care sa aducem medici, pompieri, oameni de la ISU, SMURD si alte institutii de acest gen sa explice copiilor notiunile de baza pentru a reactiona potrivit in caz de calamitati naturale, incendii si accidente.

Stiu ca dragele mele colege de la FFFF au reusit sa introduca ora de creativitate, stiu ca un efort sustinut si adunat (am nevoie de ajutorul vostru) poate schimba lucrurile rapid si eficient. Hai sa fim noi primii ce se schimba.

Va astept aici, pe mail, pe FB, oriunde credeti ca ne putem aduna eforturile.

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *