BOX

302 Flares Filament.io 302 Flares ×

Cuvantul asta ma urmareste sau ceva. Era activitatea de baza a lui taica-miu pana sa ma nasc eu. Inca ma intreb daca a renuntat pentru ca simtea ce ultraempatica voi deveni sau pentru ca mama i-a impus fara drept de apel. Nici nu conteaza.

Apoi, frate-miu ala mare, adica unchi-miu, s-a apucat prin adolescenta de box. Imi aducea papusi din Rusia si dulciuri din Turcia. Imi placea teribil sa-l stiu vedeta si om mare ce se plimba peste tot in lume (n-a fost decat in vreo 3 tari, iar pentru un copil asta poate insemna lumea), dar sufeream ori de cate ori se intorcea cu cea mai mica vanataie.

Si uite asa, in tot timpul asta, barbatii marcanti din viata mea au incercat sa-mi insufle pasiunea pentru box, pentru sporturile de contact in general. Au esuat lamentabil. Imi displace total tot ce tine de lupte, de lovituri menite sa puna un om la podea. In copilarie am invatat sa-mi placa fotbalul, formula 1, patinajul artistic si gimnastica. Mai tarziu am descopeit tenisul si rugby-ul, boxul niciodata.

Si cu toate astea, iata-ma partener media al filmului cu acelasi nume. 🙂 Florin Serban Dar sa revenim la oile noastre, caci preafrumosul film despre care urmeaza sa va vorbesc este mai mult decat despre box.

Este filmul caruia nu-i este jena sa-ti aduca in fata un cliseu: iubirea imposibila dintre 2 oameni foarte diferiti (ca varsta, ca studii, ca apetenta pentru cunoastere si cercuri sociale in care se invart. Nu ii pasa daca il vei judeca de punerea in scena a celui mai cantat si ecranizat  sentiment.

M-am intrebat, la fel ca tine, de ce.  Si raspunsul a venit pe masura ce priveam mersul unduit al protagonistei pe stradutele din Sibiu, mersul cracanat si entuziast al protagnistului, pasii de dans pe care ea ii preda si dialogul minunat din Trei surori.

Raspunsul vine singur, natural, clar. Avem nevoie sa credem in povesti si in binele care invinge. Avem nevoie sa intelegem cresterea si viata prin povesti de langa noi, povesti ce nu sunt identice oricat ne-ar placea sa credem asta. Avem nevoie sa ne reindreptam atentia catre iubire, mai ales atunci cand nu mai gasim sens.

Florin (Șerban) a facut si acest film in stilul lui caracteristic: incarcat de metafore si simboluri, inspirat si adunat din viata, plimbandu-ne pe diferite piste, unele false, doar pentru a nu ne trata, asa cum multi artisti contemporani o fac, cu superioritate si aroganta. Florin e unul dintre putinii care isi trateaza publicul cu respect, il lasa sa gandeasca, sa simta si sa vrea, sa traisca. Nu pune nimic pe tava, iti culegi tu ce vrei din panoplia de ipoteze si directii.

Si de aceasta data Florin a cautat foarte mult protagonistii, a schimbat scenariul dupa ei astfel incat sa fie totul cat mai veridic si a reusit sa puna oamenii potriviti in ipostazele potrivite.

“Cand am cautat un actor pentru personajul asta, am cautat peste tot, si in sali de box, si kickboxing, si MMA (Mixed Martial Arts-n.r.), si lupte libere. Dupa studenti la actorie, actori tineri si am ajuns la Rafael … De departe era cel mai bun”, declara Florin Serban, la finalul filmarilor pentru “Box”, in 2013. poster BOX
Florin Serban este regizorul filmului “Eu cand vreau sa fluier, fluier”, pentru care a primit, la Berlinala 2010, Marele Premiu al Juriului si premiul “Alfred Bauer”.

Nu va mai spun nimic pentru ca nu vreau sa va rapesc experienta. Va invit doar sa mergeti in cinema. Sa iubiti filmul in general, sa dati o sansa celui romanesc si sa cautati sa-l intelegeti pe BOX. Hai, fuguta la film.

Box, in regia lui Florin Șerban, va intra in cinematografe maine, 30 octombrie.
Site-ul de prezentare, aici.
Trailer-ul:  

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *