Rugby-ul face pamantul oval

126 Flares Filament.io 126 Flares ×

IMG_1961M-am intors de fix o saptamana din Londra, de la Campionatul Mondial de Rugby. Mi-am pastrat tot acest timp pana sa va povestesc  ce-am trait pentru a lasa tot binele sa se depuna si pentru a vedea daca imi mai fuge din entuziasm. Nop. Nu s-a intamplat. In continuare topai cand imi amintesc ce atmosfera faina am experimentat si ce oameni minunati am intalnit.

Pare enervant si urat ca nu gasesc decat superlative, micsorez fara sa vreau experienta si-mi pare rau, dar daca a fost perfect, io ce sa fac? :))

Revenind. Am promis ca voi povesti si explica sportul fix din experienta mea, a unei femei care nu stie toti termenii, nu cunoaste toate regulile, nici toata istoria, dar careia ii place sa simta, sa se infioare si sa cante alaturi de alti oameni, aparent straini, dar de care ma leaga pasiunea pentru joc. Am tot mers pe stadionul  Arcul de Triumf intr-o vreme, acum ceva ani, uitandu-ma cu uimire nemarginita nu numai la joc, la sportivi, ci si la spectatori. Am realizat ca-mi place rugby-ul cand inca nu realizasem ca-mi place comunicarea pentru ca-mi dadea mereu ceva autentic si nu contenea sa ma surprinda. (continua sa o faca)

Trecand peste cliseul clasic, „Rugby-ul este un sport de golani practicat de domni, pe când fotbalul este un sport de domni practicat de golani”. (Pierre de Coubertin), pe care il tot auzim de multa vreme, rugby-ul te invata 2 lucruri majore:

1) sa te ridici fara sa te plangi si sa continui lupta.

2) intotdeauna echipa face mai mult decat individul. Ego-ul iti va incurca viata suficient cat sa te tina mic, pe cand umarul pus pentru echipa s-ar putea sa te plaseze in istorie.

Sunt sporturi frumoase in care vorbim doar despre individ, despre concentrarea si presiunea puse doar pe umerii unei singure persoane, pe care nu le atac si nici blamez. (ma uit cu drag la tenis, la patinaj artistic, la Formula 1, ba chiar si fotbalul poate fi uneori despre individ). Dar parca nici un alt sport nu inspira atat de mult echipa, colaborare, uniune precum rugby-ul.

Si tocmai pentru ca e un sport in care echipa face totul, lucrul asta se simte si printre spectatori. N-am gasit nici in Romania si nici in Londra dezicerea de echipa, injuraturi, ura sau blamare. Nu. Andreea BurlacuFanii unei echipe sunt un tot cu jucatorii, plang si rad laolalta cu ei si-si pastreaza fairplay-ul si vis-a-vis de echipele adverse.

Exemplu concret: Meci Irlanda-Romania. Wembley. Un stadion imens, plin cu 89.000 de oameni. Majoritatea verzi. O mare verde de suporteri veniti sa-si sustina echipa. Noi, galbenii, stiam ca Romania nu va putea castiga, insa speram  ca va pune probleme, ca vom marca. Eram doar cateva palcuri galbene ratacite. Stiti care a fost primirea suporterilor verzi? Pe drumul de la metrou catre intrarea in stadion am reusit sa:

  • ma imprietenesc cu o batranica irlandeza care ne-a urat succes si a vrut sa ne facem un selfie,
  • ne cante cativa domni binedispusi “dragostea din tei”,
  • ne roage o multime de suporteri sa facem poze impreuna
  • ba chiar sa fiu luata in brate de o ‘namila’ care m-a imbarbatat la final de meci spunandu-mi: “next time.congrats.”

Bineinteles, am avut si glumitele de rigoare din partea lor: “nu va simtiti in inferioritate numerica?” cu raspunsul nostru intelept: “cu totii sunt galbeni pe dedesubt, suntem doar camuflati”. Dar totul cu voie buna, sclipiri in ochi, zambete si strangeri prietenoase de mana. N-am simtit nici o secunda teama, vreo jignire, vreun sentiment negativ.

Mergeam impreuna, verzi si galbeni, sa ne aplaudam echipele iubite si sa ne bucuram de joc. Remember? E despre joc, nu despre ura.

Mi-ar placea teribil sa fim tot mai multi iubitori de rugby.Cum mi-ar placea ca si publicul de fotbal sa fie mai educat si mai putin inversunat, mai aproape de joc si nu de orgolii.

Pana data viitoare,

Ka mate, ka mate/ Ka ora’ ka’ora !

 

 

 

 

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

3 comments

  1. si eu am facut parte din record 😀 ! Am fost incantat de modul in care am interactionat cu suporterii irlandezi si de bucuria lor, in respectul sportului, atunci cand stejarii au bifat eseul !

  2. Vorba cu rugbyul care este sport de golani… Nu ii apartine lui Pierre de Coubertin. Expresia are origini britanice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *