Ganduri la inaltime

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

photoSa fie vreo saptamana de cand am luat cina la inaltime si am avut un weekend intreg la dispozitie sa gandesc, sa ma relaxez si sa visez la o lume mai buna. Patesc mai rar asemenea intamplari nepretuite, am mai rar ocazia de a medita la nemurirea sufletului in voie. De atunci si pana acum mi s-au tot coagulat idei si notiuni si nu, n-am ajuns la o revelatie, dar am strans ceva idei bun de impartasit.

Lucrurile stau cam asa:

Ne plangem de locuri si oameni si uitam sa ne bucuram de ce avem in jur.

Tara asta e de cacao, plajele sunt murdare, n-avem drumuri, iar oamenii mai bine n-ar mai popula planeta. Cam asta auzim zilnic pe toate canalele media, pe la colturi de strada, prin parcuri si locuri de joaca (da, da, ati citit bine. Exista o sumedenie de parinti care polueaza suflete de copii cu inversunarea lor).

 

Dar sa revenim. Viata nu e sau n-ar trebui sa fie despre “uite ce rau e”, ci despre “hai sa facem lucruri”. Cred ca am sa spun obsesiv, pana ma va urî cel putin jumatate de planeta, ca ar trebui sa ne conducem vietile dupa conjugarile lui “a fi, nu “a avea”. Atat timp cat iti traiesti viata, lasi loc unor experiente dintre cele mai variate sa faca partea din ea si nu o lasi pe ea sa te traiasca,  sunt convinsa ca vei iesi din masa de oameni care se plange.

Si inca ceva. Ieri am vazut Lucy. Un film despre cat de important e sa intelegem timpul ca singura unitate de masura si reper, iar cunoasterea unica metoda de a fi si a simti. Odata ce iti accesezi mai mult de 10% din creier (majoritatea oamenilor se opresc aici), lasi loc unor experiente noi, darami bariere si depasesti limite. Se spune ca pe la 20-30% nu mai simti nici frica, nici durere pentru ca esti suficient de capabil sa-ti stapanesti metabolismul si emotiile.

Alaltaieri am revazut Pay it forward. Ori de cate ori increderea mea in umanitate incepe sa schiopateze, ma uit la unul dintre cele 5 filme pe care le revad obsesiv, iar acesta e unul dintre ele. Pay it forward e dovada ca lumea se poate schimba fara opresiune, forta si durere, ca mai exista repere si bine in lume.

 

Adunand toate aceste informatii, putem foarte simplu sa conchidem, cel putin, urmatoarele:

 

  1. E complicat sa misti lucruri, dar  e mult mai bine pe termen lung decat sa arati cu degetul si sa te plangi.
  2. Lasa loc experientelor in viata ta. Apuca-te de cursuri de inot, ia cina la inaltime, ai curaj  sa indragostesti, fugi si viseaza.
  3. Fa ceva bun cu viata ta sau a altuia cel putin o data pe saptamana. Sau, daca vrei intocmai modelul Pay it forward, fa ceva major pentru 3 oameni si roaga-i sa continue leapsa. S-ar putea sa-ti cresti copii intr-o lume mai buna.
  4. Citeste mai mult, lasa-ti mintea mai deschisa, descopera. Vei fi mai liber decat iti poti imagina.

Ce fac eu in sensul asta?

N-am ajuns inca la nivelul delfinilor (20% accesare a creierului), dar ma lupt cu depasirea limitelor si a fricilor.

Astfel vara asta m-am apucat de sailing (la invitatia Romanian Yachting School), de urcat si luat cina la inaltime  (Dinner in the sky la invitația Dunhill Special Reserve- multumesc pe aceasta cale), am inceput sa judec mai putin si sa pun mai putine etichete (da, exista mai putin decat putinul, sunt aproape de zero :D) – asa am descoperit niste plaje ok din Mamaia, dorm mai putin, mananc mai putin si zambesc mai mult.

Deja sunt mai libera. Si mai fericita. 😉 You should try.

 

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *