Singuratatea de duminica seara

0 Flares Filament.io 0 Flares ×
singuratateAm plecat catre gara cu toata lipsa de chef pe care o poate avea un om. I-am promis mamei ca ma duc sa iau ce-mi trimite, desi de mult nu mai am nevoie de lucrurile astea. Sunt majora si vaccinata si ma descurc chiar bine. Dar nu ma lasa sufletul sa-i rapesc bucuria de a ma ajuta si de a-mi face surprize. Asa ca, din cand in cand, ii mai cer ceea ce provincialii stiu ca se numeste pachet.
Imi pun ceva pe mine, uit si sa ma machiez, bine ca-s pieptanata. Si pornesc la drum. Pe strada mea, una centrala si boema se aud melodii ba de la un bar, ba de la altul, suficient de in surdina cat sa nu se suprapuna si sa nu te deranjeze, dar suficient de tare cat sa-ti induca o stare faina. Putini oameni, zapada murdara si picuri enervanti din toate directiile. Un cuplu se opreste sa admire o cladire, apoi alta, merg agale, iar el tine in brate singuratatea ei. Se vede de departe care-i cel cu urechile mai prinse in poveste si cine cu gandul putin stingher in alta parte.
Prima singuratate pe seara asta e disimulata-n doi. Bun. Hai repejor spre metrou ca pierzi trenul.
La semafor un baiat cu doua capete mai inalt ca mine imi arunca priviri fugare si se da important in grupul de prieteni. Pare ca nu a mai avut o iubita de cel putin un an si compenseaza prin show-ul pe care il face in fata amicilor.
Ma urc in metrou, imi amintesc ca mi-e dor de treaba asta cu mijloacele de transport in comun, ca n-am mai observat oameni de multa vreme si m-am cam salbaticit.
Well, asta e. Sunt atenta in alte moduri si fata de alti oameni.
O vad pe ea, o doamna ajunsa asa prea timpuriu, oprita in spatiu, imbrobodita cu un batic negru. Sta sprijinta de usile ce se vor deschide in curand, cu fruntea lipita de brat, corpul cocarjat si prins parca de cele 2 usi. Mi-e frica pentru ea, pare sa nu fie constienta unde si de ce se afla aici, e prinsa in ale ei, intr-o durere muta, dar nu surda, ce i se opreste in retina nevrand s-o dea de gol.
Stii sentimentul ala cand vezi un om atat de singur si indurerat incat pasii te poarta catre el si-ti doresti sa-i oferi rabdarea, asculatare, prietenia ta, chiar si numai pe drumul scarilor rulante, orice numai sa-i arati ca nu e atat de singur?  N-am putut decat sa-i privesc ochii cu blandete, sa-i arunc un suras si un va fi bine clipit.
Inca ma rascoleste durerea ei, a unei femei pe care n-o cunosc, dar de care m-am legat prin sinceritate.
Am ajuns in fata panolului mare de sosiri. Bineinteles ca are intarziere. Ne mutam cu totii agale catre peron, o armata mai mare decat am vazut vreodata pe linia asta, unii mai infometati, altii infrigurati, unii cu flori asteptandu-si iubite, altii cu mainile in buzunare asteptand doar sa se termine mai repede si sa plece acasa.
Singuratate in societate, in tren, in suflete si pe peroane, intre oameni si pe oameni.
Fratilor, cand am uitat sa comunicam?

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

6 comments

  1. Scrii frumos, și mă regăsesc în gândurile tale. Îmi amintesc că-i relatam unchiului meu în primele luni de facultate (și de mutare în București) că nu-nțeleg de ce e toată lumea tristă în metrou și RATB. El mi-a zis, sec, că sunt triști fiindcă merg cu transportul în comun și n-au mașină. Acum mă uit în jur uneori, conducând spre birou, și văd aceleași fețe schimonosite sau absente. Uneori chiar se exacerbează detașarea, fiindcă singurătatea (chiar și una aparentă) lasă oamenii să-și elimine filtrul personal și să se lașe duși de valurile interioare, și îi vezi exprimând sincer și fără voal dezamăgirea, tristețea, nervii sau detașarea. Puțini, foarte puțini, mai și zâmbesc.

    E trist, dar cu ce poți schimba asta? Comunicând, tu însăți, cu toți ceilalți? Eu unul găsesc task-ul ăsta prea dificil de articulat sau practicat. Asta-nseamnă că fac parte din problemă? 🙂

  2. Foarte adevarat !!!!! Dar daca cumva zambesti prea mult la mersoanele mohorate din metrou sau alt mijloc de transport risti sa te alegi cu comentarii ; de ex : spune ca razi de el ,etc ,,,asa mai bine am ales sa nu comunicam si sa fim ca o cortina cotidiana care nu se mai darama …..

  3. oamenii au uitat sa mai comunice, de cand problemele curente sunt mai mari decat dorinta de a comunica. Oamenii sunt apasati de griji, probleme incat uita sa mai zambeasca, sa se bucure de lucrurile frumoase din viata lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *