O tara in care…

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

sageataIn societatea in care esti invatat ce e dezirabil sa-ti placa, cum se cuvine sa visezi si ce trebuie sa-ti doresti sa devii ne vom creste copiii. O tara in care educatia nu inseamna civilizatie, ci bataie de joc ne va defini urmasii. O tara in care suntem capabili sa construim doar nefericire colectiva. Incercam zilnic sa ne adaptam unui mediu depresiv, ce nu ne reprezinta si pe care il lasam asa, ca poate…

Avem o relatie bolnava, de victima ce-si iubeste agresorul, de om abuzat intr-o proba de relatie domestica, in care ne complacem si in care ramanem habotnici, cu mii de vise reprimate, dorinte neimplinite si nevoi transformate in capricii.

Intreprindem acte de rebeliune rar si fara rost, fara scop ori tinta, ca niste adolescenti ce vad doar probleme, nu si solutii. Strigam pe unde putem, doar urlete fara sens, fericiti ca nu ni se da beste bot atunci cand ridicam capul din tarana. Zbieram catre cele patru zari niste sunete de animale infierate, dar resemnate cu soarta lor de animale de carne. Suntem liberi si nu ne ajuta la nimic.

Nu citim, nu ne informam, habar n-avem cine ne conduce, caci de.. nu mergem la vot, ne e sila de presa, suntem someri cu diplome si parinti speriati de soarta noastra. Stim toate astea, dar nu incepem sa scriem mai bine,sa citim, sa promovam ce ne place, ba chiar ne infiltram, uneori rusinati, alteori chiar mandri, intr-un sistem de toata jena, bazat pe cantitate, sex, imbecilitate si o ierarhie creata pe capete plecate. Acuzam industrii, dar ne falim cand ajungem parte din ele, aratam cu degetul tipologii de oameni, dar imediat ce ni se ofera ocazia, avem grija sa-i curatam pe respectivii de scame.

Mai sunt intre noi si cei cu idei si credinte mesianice, care au impresia ca de la ei pana la a ajunge Gandhi e doar un pas simplu ce se va intampla maine. Nu vedem context, nu simtim tendinte, nu ne intereseza solutii. Da, dam vina pe sistemul care ne-a invatat Miorita si Desteapta-te, romane! ca linii directoare in viata. Invatam ca suntem resemnati, adormiti si blegi, nu ne convine si alegem una dintre cele doua variante: plecam sau ne supunem. Fie, incepe sa se contureze si o a3a: ne aruncam nemultumirea pe unde putem. Din pacate, ca niste copii. Ori ne luam jucariile si plecam, ori ne intoarcem cu spatele si ne jucam singuri, ori scuipam si injuram vecinii pentru ca peste cateva ore sa ne jucam din nou impreuna.

Da, si eu fac parte din generatia asta. Da, si eu impartasesc o parte din pacatele de mai sus. Dar asta nu ma opreste sa nu ma intreb si sa va intreb de ce nu ne punem mai des intrebarea De ce?. De ce facem asta? La ce ne ajuta sa aratam cu degetul problema fara sa ne gandim la solutii? De ce sa asteptam mura-n-gura si sa ne fie frica sa fim? De ce sa primim explicatii cretine aruncate ca o palma peste ochi? De ce sa ne fie greu sa ridicam fruntile spre cer? Dar asta nu ma opreste sa nu adun grupuri, oricat de mici prin care sa schimbam orice, oricat de mic in directia  pe care ne-o dorim cu totii. Si nici sa-mi invat drepturile. Cu atat mai mult sa mi le cer.

*

Articol dedicat generatiei mele, a celor ce au undeva  in jurul a 30 de ani si care imi pun adesea intrebarile: de ce sa ies in strada, de ce sa mai stau in tara, de ce sa merg la vot? de ce sa-mi bat capul?

Pe scurt? Pentru tine, ba! Pentru tine si pentru ai tai! Nu te mai plange ca o curca plouata si misca macar un pai. S-ar putea sa reusim sa adunam o capita.

 

 

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *