Nevoia de a reveni

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

piata unirii clujCunosc foarte multi oameni care se tin cu dintii de trecut. Unii involuntar, altii in mod constient isi aduc cate un schelet din sifonier si-l aseaza langa ei in pat, il pun pe noul birou sau si mai rau, il proiecteaza in viitor.

Cunosc oameni care analizeaza toate situatiile prezente sau isi construiesc scenarii viitoare doar in functie de trecut. Iar apoi aud de la ei replica inevitabila: nu mai sunt ca inainte. M-am intrebat de foarte multe ori de ce ai vrea sa fie lucrurile cum erau odata, de ce ai vrea sa retraiesti aceleasi experiente la nesfarsit, aceleasi senzatii, aceleasi sentimente? Stiu, e confortabil si safe, insa nu ne pasa deloc de evolutie? Stiu ca zona de confort este plasa noastra de siguranta si tot ce e necunoscut ne sperie, insa oare nu necunoscutul ne-a adus si cele mai mari reusite in viata, cele mai faine trairi, cele mai frumoase povesti?

Haideti sa facem un exercitiu impreuna: luati o foaie de hartie si treceti pe o coloana toate situatiile in care ati riscat si ati acceptat o situatie complet noua in viata voastra. Pe cealalta coloana treceti toate situatiile in care ati ales varianta sigura, cea la care toti, inclusiv voi, va asteptati s-o urmati. La final, evaluati fiecare situatie atat de pe prima, cat si de pe a 2a solutie cu + sau – in functie de ce rezultate a avut pana la urma, iar jos trageti linia.

Nu stiu cum va iesi la voi, insa la mine coloana cu situatii noi a iesit castigatoare. Are considerabil mai multe ” + “-uri decat cea in care am mers conform zonei de confort.

Dupa acest exercitiu poate replici precum: “am nevoie sa ma ajuti sa revin la ceea ce era inainte” sau “vreau sa fie lucrurile iar ca inainte” nu-si vor mai avea sensul.

E imposibil sa nu avem fiecare dintre noi bagaje mai mici sau mai mari in care am indesat experientele trecute. Cu totii le avem, cu totii le caram dupa noi oriunde am merge. Ceea ce cred eu ca este important e sa le deschidem doar pentru a avea niste repere, doar uneori spre rar, doar pentru a extrage amintiri frumoase si informatii pretioase. Altfel, s-ar putea sa interpretam gresit oameni, situatii, sa ne retezam singuri craca de sub picioare din teama repetarii unui trecut nefericit. Scheletul din trecut s-ar putea sa fie atat de posesiv legat de mintea ta, incat sa nu-ti lase spatiul sa aduci lucruri, oameni, situatii noi, sa nu te lase sa te bucuri de prezent, cu atat mai mult de viitor.

Pe scurt,  daca tu te tii cu dintii de trecut,  universul trage de tine spre viitor, asa ca la un moment dat o sa te cam doara.

Pana data viitoare,  sa iesim cat mai des din zona de confort si sa avem parte de cat mai multe situatii noi ce ne vor ajuta sa evoluam.

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *