Despre frici si alti demoni

89 Flares Filament.io 89 Flares ×

singuratateIn ultima vreme am descoperit o tema recurenta in discutiile cu prietenii, o abordare a fricilor, a marilor temeri ale vietii. Cred ca e o nevoie al lumii de a sta locului, macar cateodata, si de a se autoanaliza. De a intelege de unde pornim si incotro ne indreptam.

Se spune ca exista 3 mari temeri intr-o viata de om, iar restul, toate celelalte, se leaga de ele: frica de moarte, frica de singuratate si cea de esec. Frica de moarte insumeaza si pe cea de durere si de necunoscut, teama de singuratate aduna frica de respingere, de dezamagire, iar cea din urma, e cea care iti ridica cel mai des intrebari si exclamatii de tipul: de ce sunt pe lume, care-i scopul meu, ce am facut pana acum care sa ramana, nu vreau sa fiu doar o furnica ce si-a dus traiul agale pe pamant.

Avem toate fricile astea ingramadite in cortex si le caram cu nesat cu noi  in fiecare dimineata in care ne ridicam din pat, in fiecare zi pe care o traim sau nu, in fiecare noapte in care incercam sa nu gandim.

Ne trezim cu o spaima cumplita si de neinteles pe care o ignoram cu succes pentru ca dureaza doar 3 secunde si pe care o punem pe seama snooze-ului mult prea accesat al telefonului, ne spalam pe dinti cu o alta teama, pe care nici macar nu o sesizam, o catalogam drept “nervii de dimineata de uitat in oglinda” cand descoperim vreun nou rid, vreun fir alb sau cearcane uriase, fara sa realizam ca ne e frica de imbatranire, de singuratate, de a fi respinsi, ne bem cafeaua cu topping de frica de esec pe care o numim “iar e luni”. Ne salutam politicos colegii, din teama de a nu fi catalogati drept antisociali, ceea ce sigur va duce la dezamagire si singuratate, nu sunam decat dupa 3 zile pentru ca, ia ghiciti, ne e teama ca am putea fi respinsi sau, si mai rau, ca am putea sa iubim, ceea ce duce bineinteles la durere si Doamne fereste, la moarte. Iar noua ne e frica sa murim, nu? Ce conteaza ca ducem o viata de omizi, macar avem coconul nostru in care nu doare, nu suntem deranjati si nu ne e frica, iar viata e frumoasa fara frici.

Ce conteaza ca nici macar atunci cand ne temem nu stim sa o facem profund, ci ne mintim ca-s lucruri trecatoare si superficiale, lucruri care se indreapta, riduri care se vindeca miraculos cu extract de melc, ziua de luni catre trece si aduce la un moment dat si week-endul, salariul care e prea mic pentru cat muncim, dar macar exista si ne-a observat seful, nu?

Ce conteaza ca viata de taratoare pe care o ducem nu e ce ne-am imaginat, nici ce ne-am propus, nici macar planul h facut candva?

Ne e frica si sa ne temem. Ne e frica cel mai mult de noi, asa ca nu vrem sa sapam mai adanc sa intelegem ce se intampla si cine suntem, e mai simplu sa plasam temerile proprii pe umeri straini. E mai simplu sa nu iubesti si sa scrijelesti suflete calde cu asta. E mai simplu sa sufere el/ea decat sa suferi tu, nu? E mai indicat sa nu-ti schimbi jobul, domeniul de activitate decat sa iti asumi potentiale suturi. Mai bine dam vina pe sef, pe sistem, pe tara si mergem sa bem o bere. E mai simplu sa ne ascundem toate fricile sub pres si sa ne punem greutati si mai mari de gat in felul asta, decat sa le lasam naibii sa se duca pe pustii, sa le infruntam si sa le lasam sa plece.

Ne temem superficial si prost si ne facem salbe din toate fricile pe care le purtam cu mandrie la gat. Oare pana si sa ne temem am uitat? Ori poate nu am stiut vreodata…

 

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *