Romanii si generozitatea

18 Flares Filament.io 18 Flares ×

zmeuraDupa cum ati vazut deja probabil, in weekendul ce tocmai a trecut, am acceptat provocarea de a supravietui doar pe baza de troc, procurandu-mi cele necesare la schimb cu doze de Pepsi. Nu sunt cea mai optimista persoana de pe Terra, dar in nici un caz nu sunt vreo pesimista, vreo reavoitoare, ori vreo “bete-n roate”, vreo “vai, cade drobul de sare”. Cu toate astea marturisesc sincer ca am plecat cu inima stransa la drum, cu asteptarile plasate foarte jos si cu ideea ca romanii nu sunt primitori si generosi decat in mituri.

Si asa am inceput prima zi. Cu ochii in pamant, simtindu-ma prost ca cer ceva si ofer mai putin, cu jena si cu teama de a nu primi acele “nu”-uri care iti raman infipte in timpan si mai ales in privire. Ma asteptam sa primesc nu-uri seci, taioase, “nu”-uri urmate de tot felul de cuvinte insiruite intr-o ordine si o dinamica pe care sa n-o pot reproduce, “nu”-uri jenate, spuse cu privirea hat in alta parte, “nu”-uri de toate formele si marimile.

Ei bine, singurele versiuni ale negatiei pe care mi-a fost dat sa le aud au fost: “nu si poze, nu sunt aranjat”, ori “va dau ce vreti, dar nu filmati.” Asadar, romanii nu au o problema cu trocul, de cele mai multe ori ofera fara sa stie exact ce si cat primesc in schimb, ba uneori fara sa ceara ori sa astepte ceva in schimb. Romanii sunt veseli si ospitalieri si stiu sa te faca sa te simti bine, chiar daca nu ai bani, nici influenta si nici nu esti vreo vedeta. De la oamenii care ne-au oferit cazare cu inima deschisa, ba chiar ne-au lasat si cabana pe mana in ultima seara, pana la cei care ne-au adus meniurile sa ne alegem ce vrem la cina, ba chiar ne-au si chemat langa pian sa facem o sesiune de karaoke, la familia care ne-a platit intrarea la pestera, domnii care ne-au luat covrigi, oamenii marinimosi care ne-au oprit la terasa si ne-au cumparat cele mai bune clatite, toti sunt romani de care sunt mandra, sunt acele exemple pe care le-as scrie pe toate zidurile ca sa ne mai creasca si noua increderea, mandria si bucuria. Ca sa nu mai fim nationalisti doar reactiv, doar cand cineva musca din noi, ci si proactiv, cand vedem oameni dispusi sa faca bine.

Cat despre pozat si filmat, Vlad a povestit deja foarte bine cum sta treaba. Pana una alta, am fost invatati sa ne temem si de umbra noastra si sa ne ascundem de sistem prea multi ani, incat cei 24 de ani de tranzitii si repuneri in drepturi democratice se pare ca inca nu sunt indeajuns, ori au creat o teama noua, o fuga noua, o paradigma noua.

Insa dincolo de fricile noastre, de hibele noastre, de anii pe care ii avem in urma fata de alte popoare, sa nu uitam ca undeva acolo, sub ii, itari, cojoace de oieri, suntem oameni faini.

 

 

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *