De ce cauti printre cei multi?

76 Flares Filament.io 76 Flares ×

1694288463_c8626e3f6c[1]cauta printre cei putini si alesi. Mi-a spus astazi un prieten. Si m-a lovit in plex si mi-a sfredelit tampla pana in creierul mic. Chiar, de ce caut eu oameni buni si adevarati prin mlastini si jungle neatinse? De ce speram noi, ca oameni, ca vom reusi sa scoatem fata ascunsa si buna a celorlalti de sub carapace prea intarite si prea dure? Oare de ce speram zilnic, cu indarjire, ca oamenii buni sunt peste tot, ca toti oamenii sunt buni ori ca noi ii putem face sa fie asa?

Cautam gresit? Sau ne complacem intr-o stare de asteptare fidela unui punct de rascruce? Sau alergam pe langa oamenii buni ignorandu-le gesturile prea frumoase pentru ca ne sperie?

De o perioada buna mi se repeta in mod obsesiv si de-a dreptul enervant o replica pe care inca n-o pot intelege indeajuns. O replica pe care o aud de la prieteni, de la cunoscuti, de la familie si de la cei cei incearca sa-si gaseasca un loc in viata mea sau sa-mi gaseasca un locsor in viata lor. “Esti atat de buna ca ma sperii. Esti imprevizibila, cea mai imprevizibila datorita semnelor tale de bunatate. Iar imprevizibilul sperie.” De ce sperie bunatatea si si mai important, de ce alunga? De ce oamenii se retrag din fata ei si de ce anume le e teama? Oare nu mai pot face fata unui gen de atitudine de care s-au dezobisnuit si pe care nu-l mai gusta ca fiind real? Rabdarea si intelegerea sunt calitati atat de demult apuse incat nu le mai putem concepe?

Oamenii buni sunt rari si raman asa pana la final. Oamenii buni nu se schimba oricat de mult si-ar lua-o in barba si oricat de des. Oamenii buni spera si viseaza si se lupta.

Inca o serie de intrebari rasarite intr-o minte ce nascoceste 10 intrebari pe minut. Voi cautati unde trebuie? 🙂

Sursa foto.

 

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

8 comments

  1. De ce? De ce? De ce?
    De cele mai multe ori, acest timp de intrebaare este fara un raspuns concret. Aproapre toate raspunsurile sunt vagi si de cele mai multe ori chiar puerile. Totul, pentru simplul motiv ca nu prea poti sa explici ceva banal.
    Tot ceea ce poti face este sa incerci.

    De ce bunatatea sperie?
    Bunatatea ( aici vezi tu, poate fi interpretabila, caci este atat bunatate constructiva dar si bunatate de rea vointa) sperie pentru ca, oamenii nu mai sunt obisnuiti cu ea. Traim intr-o societate depravata de simtul omeniei si intr-o societate care are ridicat pe piedesstal o singura figura: figura lui/a ei/ a lor in general. Oamenii se pun pe ei pe primul loc si nu se gandesc la nimic altceva. Nu spun faptul ca, a te pune pe primul loc este neaparat ceva rau, dar nu trebuie ca totul sa devina o obsesie.
    Din motivele astea – parerea mea – bunatatea sperie si nu ca sperie, chiar ii ingrozeste pe aproape toti, nefiind obisnuiti cu ea, nu mai stiu cum sa reactioneze. Si, cand nu stii cum sa reactionezi, de cele mai multe ori, intri in defensiva sau in ofensiva si ataci.
    Boh… sper ca am avut vreo noima prin debitarile mele zilnice.
    Oricum, mersi ca imi dai voie sa debitez.

  2. “De ce sperie bunatatea…?”
    Pentru că bunătatea altuia te obligă, te leagă. Pentru că nu mai eşti liber să fii nemernic nici măcar din greşeală. Pentru că nu te ridici la înălţimea a ceea ce primeşti şi asta e un sentiment greu de digerat.
    Citeam în Steinhardt (n-aş şti să spun dacă la rândul său nu cita pe altcineva) că “e greu să îi iertăm pe cei ce ne greşesc dar e aproape imposibil să îi iertăm pe cei în faţa cărora greşim”.
    E mult mai confortabil să fim mărinimoşi decât să fim beneficiarii bunătăţii, amabilităţii, căldurii.
    Paradoxal, exact asta ne aduce aminte de cât de puţin suntem, fiecare dintre noi, capabili să dăruim, cu adevărat.

  3. Andreea, oamenii buni cauta sa daruiasca si sa se jertfeasca. Insa niciodata nu vom fi cu adevarat buni fara sa legam iubirea noastra de Dumnezeu. Intotdeauna iubirea intre doua persoane are si ceva egoist, care trebuie inlaturat, insa cu mult efort si in timp. Spunea un parintele de la muntele Athos ca noi nu trebuie sa ne preocupam de raspunsul iubirii celorlalti, ci doar de manifestarea iubirii noastre. Important e sa devenim noi exemple, oamenii se comporta altfel cand vad un om care iubeste. Sfantul Serafim de Sarov
    spunea: “Dobandeste duhul pacii si mii de oameni se vor mantui langa tine!”
    Legat de intrebarea de ce iubirea sperie, avem un raspuns dat de Hristos in Evanghelia dupa Ioan:”Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite”. Oamenii se sperie de iubire pentru ca nu mai traiesc iubirea, pentru ca au devenit prea preocupati de confort si de placere, de trairea unei iubiri care convine si aduce beneficii de scurta durata. Se mai sperie si pentru faptul ca vad un exemplu pe care ei inca nu pot sa-l urmeze si ii mustra constiinta, pentru ca le pericliteaza intr-un fel de viata confortabila pe care o au. Iar in acest punct se da o lupta intre a te schimba si a-ti adormi constiinta. Omul postmodern a uitat sensul iubirii adevarate si se chinuieste, din pacate.

  4. Incearca (daca vrei, la inceput doar sub forma de exercitiu de imaginatie) sa inlocuiesti intrebarea “De ce?” prin “Cum?”. Cand te mai lovesti de dece-uri, incearca sa vezi unde te vor duce cum-urile.
    Incearca ;).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *