Indragostita de un masai

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

Prima carte pe care am citit-o de cand am devenit Ambasador al Editurii All a fost legata de Africa. In general am trei modalitati de alegere a cartilor pe care le citesc: prima si cea mai importanta, recomandarile prietenilor (asa descopar autori si titluri noi), cea de-a doua este legata de autori pe care ii cunosc si pe care incerc sa-i descopar tot mai mult si mai bine, iar cea de-a treia, intru in librarie, ma duc intr-o anumita sectiune si incep sa rasfoiesc carti- cea care imi atrage atentia prin ceva, vine la mine acasa. 🙂

“Indragostita de un masai” a venit si ca recomandare si in urma unor review-uri pe care le-am citit pe net despre ea. In general imi atrag atentia atat cartile cat si oamenii speciali, puternici, cu subiecte si vieti de poveste.
Marturisesc ca romanul este unul foarte usor de citit, ca scriitura nu m-a impresionat in vreun fel (pana la urma Corinne Hofmann nu e o scriitoare, ci isi prezinta experienta de viata), insa m-a prins cu totul povestea. Corrine nu este un om caruia sa-i placa lucrurile simple si nici nu se incadreaza in tiparele impuse de societate. Este o femeie curajoasa, ce nu fuge nici de ideile, nici de sentimetele sale, desi ignorarea naturii sale i-ar face viata mult mai usoara, mai comoda, mai fericita dupa normele societale.

Corinne este o femeie ce decide sa-si lase in urma toata viata, toate proprietatile, sa-si paraseasca familia, iubitul, tara si obiceiurile, convinsa fiind de frumusetea si taria iubirii ei.

O poveste despre forta, nebunie si credinta in iubire, o poveste despre puterea de adaptabilitate a unui om pentru care ideea de confort isi gaseste locul doar in legatura cu iubirea. Despre cum oamenii sunt capabili sa accepte, sa spere si sa viseze incontinuu, fara motive si fara baze reale.

Va invit sa o cititi cand va simtiti plutind pe fundul apei, ori cand aveti tendinta de a fi colesiti de drumul pana la destinatia propusa. Enjoy!

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

One comment

  1. Ca dragostea n-are limite, acceptam destul de usor. Dar, cazul Corinnei Hofmann e mult diferit fata de ceea ce intelegem in mod obisnuit prin dragoste (fie si la prima vedere). Cand un om dintr-o tara ca Elvetia accepta sa traiasca intr-o tara africana, in niste conditii foarte departate de lumea cu care suntem obisnuiti, a apei la robinet si a curentului electric, a calculatoarelor si a telefoanelor mobile, a automobilelor de ultima generatie, ce dovada mai clara de dragoste am putea gasi?

    “Ma gandesc la mine, la Marco si la afacerea mea. Dupa greutatile de inceput, afacerea merge cat se poate de bine. La douazeci si sapte de ani am reusit sa ajung la un standard de viata remarcabil.”

    Si cu toate astea, o excursie facuta cu prietenul ei elvetian in Kenya , va insemna un moment de schimbare fundamentala a destinului unei femei, iar pentru noi, cititorii, un prilej de a reflecta, dupa ce citim memoriile autoarei, la faptul ca “viata bate filmul”, pentru ca exista si o ecranizare dupa romanele (trei la numar) ale Corinnei Hofmann.

    “ Genunchii imi tremura. Ma trec toate sudorile.Trebuie sa ma tin de un stalp de la marginea ringului de dans, ca sa nu cad.”
    Isi descrie autoarea senzatiile traite in momentele cand il vede pe razboinicul masai Lketinga.

    Scriitoarea reuseste sa treaca peste obtacolele civilizatiei din care vine si sa se adapteze unui nou mod de a accepta relatiile dintre barbati si femei. O prietena kenyana ii spune : “ petrece-ti vacantele in Kenya, dar nu cauta aici un barbat pentru toata viata.”
    “Despre albi, ea a auzit ca sunt buni cu femeile, chiar si noaptea. Masaii nu saruta, gura fiind pentru mancat, iar sarutul este ceva oribil.[…] De asemenea, parul si fata unui barbat sunt tabu.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *