The power of storytelling

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

Conferinta asta a venit intr-o perioada a vietii mele in care avem mare nevoie de ea. De parca s-ar fi aliniat planetele, de parca o forta superioara pe care n-o cunosc si careia nu i-am povestit nimic din mine a simtit ca imi pot continua drumul linistita doar daca va interveni cumva. Nu sunt genul de persoana care sa creada in soarta si in interventionism divin, nici in horoscop si nici in Saturn care a iesit din casa “T” si gata, viata mea va fi fericita. Insa cumva lucrurile se leaga in viata si totul se intampla cu un scop, scop pe care uneori il gasim, alteori nu, care uneori se arata la timp, alteori tarziu in noapte. A venit intr-o perioada in care simteam ca oamenii buni sunt ingenunchiati, iar tot ce inseamna valoare morala si etica este aruncat intr-o groapa de gunoi undeva la marginea tarii.  O perioada in care, la fel ca multi oameni dragi mie, ma simt scuipata, murdarita, batjocorita zilnic de presa noastra ce alege un personaj (nici macar nu merita sa-i pomenesc numele) caruia ii dedica jurnale, ore si ore de dezbateri, talkshow-uri doar pentru a se intreba daca aduce banii in sac sau un simplu CEC.

Ma simt  captiva intr-o lume in care nu-mi gasesc locul si, cel mai important, o lume ce ma face sa ma simt cea mai neputincioasa persoana, ma face un om indignat care insa nu-si poate ridica decat privirea din pamant si barba din capul pieptului si isi poate vocifera, mai tare sau mai slab, nemultumirile.

O lume in care obosesti sa nu judeci oameni, dar te lasi judecat la fiecare colt, o lume in care asculti, intelegi, observi si esti punct de sprijin, o lume in care vrei, iar uneori chiar poti sa ridici oameni de la pamant, iar tot ce primesti in schimb e o privire circumspecta, o “esti o ciudata” sau “esti ciudat de buna”.

In tot acest context mai putin promitator am avut ocazia sa intalnesc niste oameni care sa-mi faca fix ceea ce fac zilnic pentru altii. Fara sa ma cunoasca, fara sa stie, mi-au intins bratul, m-au saltat si mi-au aratat luminita aceea dintr-o mina intunecata. Mi-au confirmat ceea ce faceam instinctual de atata vreme, mi-au confirmat ca sunt pe drumul cel bun, desi acesta nu e niciodata si cel mai usor.

Trei oameni cu povesti de viata si cariera fabuloase, oameni ce dincolo de orice piedici au inteles puterea povestilor si au invatat s-o transmita mai departe. Ei sunt Jacqui Banaszynski,   Chris Jones si Mike Sager.

Jacqui mi-a readus aminte cat de importante sunt povestile despre oamenii pe care i-am iubit si cat de mult simt oamenii nevoia sa spuna si sa asculte astfel de istorisiri. Mi-a amintit sentimentul ce m-a impins sa scriu acest articol si m-a reconectat prin povestea ei la experienta mea trecuta, facandu-ma sa inteleg cat este de important sa gasesti oameni care sa-ti dea povestile tale inapoi, care sa te repuna in povestile tale. Reusind aceste lucruri, doar asa, vei face cititorii sa empatizeze cu tine, sa traiasca o suita de sentimente, sa traiasca prin tine si povestile tale propria lor experienta.

Chris Jones a fost marea descoperire a acestei conferinte, este pentru prima data in viata cand simt un om atat de aproape de trairile si convingerile mele. Chris este omul care prefera sa spuna da, atunci cand ceilalti spun nu, care se simte indatorat  sa accepte provocari stiind ca mai bine regreta ce a facut decat sa regrete ca nu a facut nimic. Este omul care se lupta pentru ceea ce crede, un om pozitiv, cu talentul de a-i face pe ceilalti sa rada, sa se simta bine si sa aiba incredere in ei.

Mike Sager este omul care a invatat sa nu-si judece semenii, sa nu scoata lucruri din context, sa vada si sa evidentieze tot ce-i mai bun din oameni. (astfel m-a facut sa ma simt mai putin ciudata, mai exista oameni care cred in bunatate). Este omul care nu are prejudecati, nu se lasa oprit de nici un obstacol si reuseste sa reliefeze fata nevazuta a lumii.

Ma simt extrem de mica si fara cuvinte cand trebuie sa-i descriu si, totodata, extrem de incantata caci am avut ocazia sa-i ascult.

Ma inclin in fata Decat o Revista, Cristi Lupsa si intregii echipe, pentru ideea unei astfel de conferinte, pentru punerea ei in practica, pentru alegerea unor oameni cum nu se putea mai potriviti ca speakeri, pentru scriitura lor si faptul ca nu au abandonat-o desi s-au lovit de multe ziduri de indiferenta, pentru pozitivitatea lor, pentru credinta si staruinta cu care vor sa schimbe lucruri in tara asta pe care cei mai putin puternici aleg s-o paraseasca. Ma inclin si va multumesc!

Nu in ultimul rand, multumesc Apa Nova ce sustine scriitura de calitate si mi-a gasit si mie un loc la aceasta conferinta. 😀

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *