Cui i-e frica de Virginia Woolf?

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

“Mie, George, miiiee!” striga Martha in incheierea piesei si a tumultului pe care l-a razvratit asupra noastra, a spectatorilor.

Povestea unei iubiri ascunse sub jobenul unei relatii chinuitoare. O poveste a unor cupluri ce reunesc multe din mastile si poverile pe care le purtam cu totii zilnic. Despre monstrii si demonii pe care ii crestem in noi, despre iubire si aparente, piesa trateaza magistral nevoia noastra de apartenenta, de intelegere si de impartasire. Inca o data vietile reunite dupa conveniente sau pe criterii de avansare sociala se dovedesc a fi cel putin chinuitoare. Teluri diferite, subiecte de discutie lipsa ce lasa loc dezvelirii unei realitati sinistre.

Piesa m-a transpus atat de bine in miezul lucrurilor incat am simtit de nenumarate ori nevoia sa intervin, sa urc pe scena si sa ii opresc din jocul nebun de iele sau sa-i linistesc cu o bataie pe umar. Nu mi se intampla des sa pot intra atat de intens si adanc in poveste, de obicei actorii imi permit doar sa-i privesc, sa le ascult sceneta, insa de data aceasta au fost generosi. Mi-au permis sa ma implic emotional, sa regandesc scenariul, sa leg ite, sa-mi pierd rabdarea si sa sa ma sufoc in jocul demonilor de pe scena.

Le multumesc celor patru: Florina Gleznea, Ionut Grama, Sanziana Nicola si Emil Mandanac pentru ca au creat o relatie intima intre spectacol si spectatori, pentru ca ne-au permis sa relationam cu fiecare personaj in parte asa cum in mod comun nu se intampla.

Urmariti Festivalul Undercloud in continuare, urmeaza noi si noi piese ravasitoare. Daya.ro.

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

3 comments

  1. Pacat ca n-ai vazut si prima piesa de ieri – aceeasi regizoare. Cu mici exceptii care tin de estetica, a fost excelenta – Cristina Casian, tipa care a jucat, s-a transpus foarte bine in personaj si a transmis asta din plin.

  2. Spectacolele se joaca din 2007. De atunci le tot vad! Nu ma satur de ele si, de fiecare data, aceste doua spectacole sunt ca un fel de analiza a momentului din viata in care ma aflu! Niciodata nu sunt mai fericita ca atunci cand stiu ca o sa le vad iar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *