Amintiri din pruncie

4 Flares Filament.io 4 Flares ×

Am primit o prea frumoasa provocare de la Ruxa ce vrea sa-mi scormonesc printre rafturile alea cele mai din spate ale camarii cu fotografii, hainute de bebe, mingiute colorate si tot felul de alte flashback-uri si sa gasesc prima mea amintire. Un lucru simplu in aparenta pentru ca am avut niste ani de pruncie minunati, insa foarte greu de ierarhizat care a fost prima.

Sa fi fost cea in care copil mic si nu prea inteligent fiind, l-am urmarit pe tata in fiecare dimineata cum se rade si intr-o zi, in plin sezon de inspiratie artistica mi-am zis ca e timpul sa-l imit? Imi amintesc cum m-am chinuit sa ma cocot pe un scaunel sa ajung la policioara sa iau aparatul, cum mi l-am infit sub buza si cum am ajuns la mama cu fata insangerata (m-am gandit ca este de efect daca intind pe toata fata), iar biata mama mai-mai sa lesine. Da, da, exact cum v-ati imaginat am ramas cu semn de barbierire, ca o femeie speciala ce sunt. :))

Sa fi fost cea in care aveam un soi de uniforma, cu ceva portocaliu si bleu, cu cravatica si alergam de nebuna pe holurile caminului in care bunica-mea era educatoare? Apoi ajungeam acasa, saream in bratele bunicului, il mangaiam pe chelie si ii povesteam despre tot ce faceam, cum m-a suparat bunica, ce mai fac copii, ce-am mai invatat.

Sau poate prima este cea in care am vazut-o pe mama cu o papusica infasata, dupa ce lipsise vreo saptamana? Imi amintesc ca s-a aplecat sa-mi arate făţuca aia mica, mi-a zis ca el e frate-miu si sa am mare grija de el. Ca atare, imediat ce am urcat in masina bunicului, o Dacia 1310 de care mi-e tare dor, l-am atentionat fluturandu-mi aratatorul cu inversunare: ” Ai grija cum conduci, sa nu lovesti baiatul!” . Da, eram tare grijulie, asta in prima zi, pentru ca apoi am inceput sa experientez diverse lucruri in dorinta de a descoperi care e diferenta dintre frate-miu si o papusa. Bine ca erau ai mei prin preajma si n-a ramas bietul copil fara ochi, cu genele sau parul taiat, ori alte repercursiuni ale trasnailor de-mi treceau mie prin cap.

Amintirile din copilarie sunt multe si frumoase si n-as fi avut ce sa povestesc daca n-as fi avut parintii care sa-mi creeze contextul unei copilarii frumoase. Prin leapsa noastra vrem sa atragem atentia asupra campaniei World Vision România – Mame sănătoase, copii sănătoşi. In Romania exista multe mame tinere, multe famiilii sarace si ca rezultanta comuna multi copii bolnavi si nefericiti. Haideti sa schimbam ceva in ecuatia asta si sa le oferim si lor amintiri frumoase.

Leapsa merge mai departe catre Ligia, Carmen si Corina.

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *