Prima mea iubire

18 Flares Filament.io 18 Flares ×

In week-end mi-am vizitat prima iubire. Nu sunt eu adepta vorbelor din batrani, insa  pare-se adevarata cea potrivit careia prima iubire nu se uita niciodata. N-o fi ea “aceea”, mareata, ce te arde si te-nvie, te caleste si te inalta, te ridica pe socluri inalte si te arunca in cele mai adanci hauri, insa este aceea care-ti ramane calda si afectuoasa intr-un colt de inima, cea care trezeste copilul din tine cand devii prea acru si te indeamna sa-i iei fata in maini, sa o privesti bland atunci cand stii ca e speriata.

Si uite asa, te intorci vrand nevrand la ea, tras de tot felul de ite, ori de cate ori te oboseste crunt lumea de-afara. Te intorci la acea liniste si siguranta pe care ti-o ofera si-ti faci un culcus de-o noapte, doua. Stii prea bine ca trecutul e trecut,insa ai nevoie de acea evadare.

Asa m-am intors eu in primul oras de care m-am indragostit: Sibiu. Cu acest loc am un soi de relatie ciudata, daca nu bolnava: imi place fiecare piatra de pavaj sau caramida din el si totodata imi place sa-l stiu departe. Sa stiu ca este bucuria si refugiul meu, ceva ce nu-mi este mereu la indemana, ca ma provoaca si ma fericeste cand reusesc sa-l vad din nou.

De data asta, am hotarat ca este vremea sa-l cunosc in intregime, sa-i vad mai mult decat centrul si comorile pastrate in el. Astfel am ajuns la Cetatea Cisnadioara, un edificiu incarcat de energii pozitive, istorie si cunoastere,cu o priveliste mirobolanta imprejuru-i. Construita pe varful unui deal conic in secolul XII, cetatea adaposteste o biserica in stil roman, ridicata in cinstea Sfantului Mihail si ascunde un drum mirific si enigmatic  pana la ea.

Mi-am indestulat apoi pofta de frumos urcand pana la Paltinis,o statiune montana superba, intre coline semete si vai adanci.

Pe drumul de intoarcere m-am oprit in Rasinari, localitate ce adaposteste doua case memoriale de seama pentru cultura noastra: casa copilariei lui Emil Cioran si cea a lui Goga. Tare m-a mahnit sa aflu casa lui Octavian Goga inchisa, iar cea a lui Cioran locuita de niste sateni; tot ce ramasese pentru a-l celebra era o placuta memoriala si un mic bust; ocazie cu care ma doare inca o data uitarea in care aruncam minti semete.

Pentru a pastra parca umbra de tristete, a pornit o ploaie torentiala si grea ce m-a gonit spre pensiune.

A doua zi, cu inima indoita, am plecat spre zoo Sibiu, adapostit in Parcul National Dumbrava Sibiului. Cu inima mica si acra pentru ca am oroare de ingradirea unor vietuitoare nascute sa fie libere. Probabil din supararea noastra pe contractul social le chinuim vietile si tinem aproape noua suferinta lor. M-am linisit insa cand am vazut majoritatea animalutelor “cazate” in locuri mari, cu multa verdeata si cat mai aproape de ceea ce ele obisnuiau sa numeasca acasa.

Pentru ca era deja duminica si trebuia sa revin la oile mele, am purces usor catre Sibiu, apoi Ramnicu Valcea si Bucuresti, capat de drum.(oras cu care am cea mai palpitanta si frumoasa relatie)

Am inceput sa ma leg  cu chingi stranse de viata de calator. A inceput sa-mi surada sugubat calatoria. Promit sa va impartasesc trairile mele cu aceasta noua patima din aceasta noua (redescoperita) tara.

Intregul set de poze il gasiti aici.

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *