Maramu’ bine-ai venit

9 Flares Filament.io 9 Flares ×

Am reusit sa ajung la visul meu de-o viata – Maramures. Am pornit cu multa voie buna din Bucovina si tare ne-am mai petrecut pe drum, caci de, nu suntem cei mai intregi oameni la cap. Ne-am oprit in mijlocul drumului sa incingem o hora, am facut cu mana satenilor si mai ales copiilor ce se uitau pierdut la convoiul de Dustere, ne-am oprit sa primim flori din padure de la baietii nostrii si am cantat tot drumul. E superb sa cunosti oameni superbi si e mirobolant sa-i ai colegi de drum. Atatea povesti minunate se insira si se dezgolesc intre partenerii de nesomn, de drum lung, cu care imparti mancarea, frigul sau caldura, setea sau oboseala incat merita orice calatorie sa fie garnisita cu un grup strasnic de prieteni.

Ce-i drept, veselia ne-a disparut brusc dupa ce am vizitat Memorialul Durerii de la Sighet, moment ce ne-a patruns adanc in suflete. Am studiat tot ce se putea legat de comunism in anii de facultate, am citit si am urmarit documentarul Memorialul Durerii, insa nimic nu se compara cu duritatea imaginilor. Am ridicat catusele cu care au fost tintuiti Maniu si Bratianu, am intrat in celula lui Maniu si m-am infiorat la fiecare incercare si inventiva dorinta de a transmite mesaje celor de dincolo de ziduri de catre cei incarcerati. M-a durut mesajul cuprins de patos, incredere si convingere a lui Maniu lasat pentru viitoarele generatii in care isi exprima curajul in fata mortii, nepasarea in fata umilintei si a cenzurii, a tuturor celor ce le indura si urmau sa devina si mai chinuitoare pentru credinta in idee, in trasmiterea ei nemijlocita si in initiativa si bunavointa tinerilor, a generatiilor ce va sa vie. M-am simtit mica, lasa, nedemna de asemenea oameni de valoare si cutremurata de cele mai rele repercurisuni ale unui regim criminal, uciderea elitei si implicit a culturii. Am ramas dezgoliti si dezradacinati in fata unei istorii pe care nu o mai putem conduce, a carei fraie le-am pierdut odata cu umilinta la care au fost supusi atat oamenii din popor cat si elitele.

Dupa o liniste mormantala in masini, toti fiind adanc impresionati si marcati, am ajuns la un loc ceva mai vesel, si anume, Cimitirul de la Sapanta. Am admirat umorul vesnic al romanului pururi resemnat in fata mortii, iar uneori chiar glumet, crucile extrem de colorate si frumos pictate precum si inspiratia de a crea un asemenea obiectiv dintr-un loc lugubru.

Ziua inca nu s-a terminat, insa mergem sa ne primenim cum se cuvinte pentru slujba de Inviere, ocazie cu care va doresc Sarbatori cu bine si Hristos a inviat!

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.

Credit foto Dragos Asaftei.

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *