Bacăul a citit povestea mea

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

Ieri am participat la prima ediţie Lecturi Urbane Bacău. După mult efort de susţinere a pleoapelor sus, undeva pe la 7 dimineţa îmi aduc aminte că  n-am lăsat numărul meu de telefon nimănui din cei cu care urma să plec. Prima telepatie a zilei a funcţionat şi instant m-a sunat Vulupe să-mi spună  că mă ia de acasă. Vestea a fost teribil de bună, mai ales că, încă nu părăsisem patul :D.

Am ajuns la Mătăsari unde am dat peste Adi, care părea că n-are somn sau regretă că pierde minunăţie de ediţie de prin zona lui natală, i-am luat pe Oana, Iulian şi Stelian şi am purces la drum.

Am descoperit o nouă expresie: ” zi-căruţă”, pe care am declarat-o laitmotivul lunii şi despre care au scris mai multe ai mei prieteni enumeraţi mai sus. Oboseală mare, energie mică, slavă Domnului că am oprit să luăm o cafea (pe care nu am împarţit-o cu nimeni muhahha :D).

Am ajuns la timp, chiar destul de la timp pentru a ne opri la o terasă- da, pentru încă o cafea :D. Aici s-a produs minunaţia: surpriză-surpriză: Claudia a venit cu o tavă mare, plină cu poale-n brâu, învelite cum nu se poate mai frumos cu o năframă. (la care am atentat, însă am înteles că face parte din zestre, aşa că nu era de mine). Bine-nţeles că mi s-a lungit un zâmbet maare pe faţă pentru o aşa primire calduroasă.

De pe la 1 au inceput să vină liceeni entuziaşti şi nerbdători să ajute. Am apucat foarfeca, am tăiat stikere, le-am lipit (multumesc suportului meu de cărţi-Vulupe :P) , am pus semne şi toate într-un timp destul de scurt având în vedere gaşca destul de mare ce se strânsese. Un domn a venit cu o sacoşa mare de cărţi, le-a lasat şi a dispărut. N-am avut timp să-i multumim, însă am ramas profund impresionaţi de un gest atât de nobil şi de lejeritatea cu care l-a făcut fără a cere ceva în schimb. Nici măcar faţă nu i-am văzut-o.

Pe la orele 14 trecute fix am transformat piaţeta într-o mare de oameni cititori. Fiecare şi-a găsit un loc pe asfalt, pe bănci, lângă un stâlp sau lipit de cineva. Cert e ca toţi şi-au găsit confortul şi libertatea de a citi cum le place.

Am rămas uimită de energia domnului professor de istorie care a antrenat pe toata lumea şi a împărţit cărţi cu mai multă vervă decât noi toţi la un loc.

Mi-au placut cei 4 puşti de clasa a 2a ce au citit fără să le pese de ce se întamplă în jur. N-am mai văzut pe cineva care să se concentreze atât de bine şi să fie atât de cuprins de lectură cum erau cei 4 muşchetari varianta de Bacău. Unul dintre ei, abia la vreo 2 minute după ce ne-am ridicat să facem poza de final şi să strângem rândurile a realizat că se terminase evenimentul. Atât de absorbit era de povestea lui din carte.

O mamică cu un copil mic a primit o carte  şi a reacţionat în cel mai frumos mod posibil. Şi-a asezat copilul în cărucior şi a început să citească.

Apoi a s-a produs o nouă premieră pentru Lecturi Urbane. Oamenii au stat la rând să îşi aleagă din carţile rămase pentru a citi acasă.

După toată nebunia de final, după ce a reuşit şi Claudia să iasă din transă, ne-am retras la o terasă să mâncăm şi să purcedem înapoi la drum. Aici l-am cunoscut mai indeaproape pe George, co-organizatorul LU Bacău, un tip atât de pasionat, implicat, dăruit Lecturi Urbane şi oraşului său, încât aproape că nu-mi mai era foame,nici prea cald iar oboseala dispăruse complet. Am mâncat totuşi o minunată supa rădăuţeană..de-li-cioa-să. După care am pornit la drum!

Vulupe ascultă o muzica pe sufletul şi timpanele mele aşa că am stresat-o pe Oana cu vocile noastre suave tot drumul..dar era atât de bine:  soare spre apus, peisaj magnific, câmpuri de  grâu, rapiţă sau levanţică, din când în când maci, răcoare în maşina, muzica faină, suflet plin de poveşti şi voie bună.

Am încercat să scriu articolul asta în vreo 10 variante, însă nici una nu transmitea exact ce am simţit. Apoi am realizat că nici nu am cum să fac astfel. O singură concluzie pot trasa, acum, la sfarşitul acestui jurnal de bord: Lecturi Urbane îmi oferă şansa să cresc, îmi dă posibilitatea să particip la astfel de evenimente de suflet care mă opresc din fugă şi mă învaţă să-mi trăiesc în tihnă visele.

About Andreea

Om de comunicare, trecuta prin agentii, mi-am revendicat felia de tort ce-mi place cel mai mult: crearea de continut. Mai multe informaţii aici.

5 comments

  1. Mulțumesc, draga mea, pentru așa vorbe minunate! Mă bucur enorm că v-ați simțit special la noi acasă, aproape aceeași bucurie pe care am avut-o și eu! Vă aștept la următoarele ediții cu inima și brațele deschise!

  2. Am uitat de noua mea vocatie de suport de carte 😛 Multam de reamintire.
    Dar pentru cafea, zau ca nu meriti iertare. La urmatoarea iesire vii cu un termos maaaaare de cafea, sa ne impaci pe toti – altfel nu mai stam de vorba 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *