Mar 31, 2010
Posted on Mar 31, 2010 in Proiecte | 3 comments
Lecturi Urbane este unul dintre proiectele mele de suflet. Am fost acolo de la prima ediţie, când era să-mi scrântesc glezna alergând dupa metrou (bineînteles, întarziasem 
) şi voi continua să merg la toate acţiunile lui. De ce? E foarte simplu. Lecturi Urbane îmi dă voie să mă simt bine în oraşul ăsta. Îmi întinde un maaare zâmbet pe faţă ori de câte ori aud vocea caldă şi fericită a unui om ce se bucură de cartea primită.
Se spune (cred că de la Adi am auzit teoria asta) că omul are 2 “eu”-uri: unul ce trăieşte exclusiv pentru a experimenta şi dă naştere amintirilor şi altul care doar se hrăneşte din acestea. Ei bine, Lecturi Urbane îmi oferă ambele lucruri la fel de importante, îmi creează amintiri care mă bucura ori de câte ori îmi revin în minte.
Aseară, a fost ultima ediţie la metrou a proiectului şi pentru mine a fost dacă nu cea mai faină, sigur în top 3. Pe lângă faptul că mi-a dat energie şi pozitivizm după o zi extrem de lungă şi complicată, echipa mi-a facut şi o mare surpriză. Am fost imaginea afişului şi a semnelor de carte. Eh, sunt tare mândră de asta şi în acelaşi timp coplesită de gândul că, probabil câteva sute de oameni mă vor vedea cand îşi vor deschide cartea primită.
Multumesc Lecturi Urbane!
Şi felicitări tuturor celor care susţin proiectul!
Pe data viitoare! 
Mar 29, 2010
Posted on Mar 29, 2010 in Personal | 11 comments
Vorbeam acum ceva vreme cu un prieten despre situaţii care se repetă şi despre încadrarea oamenilor şi situaţiilor în tipare. Încerca să-mi explice că ştie cum voi acţiona în situaţia X, pentru că el a mai trecut prin asta şi “de obicei” aşa se întâmplă. Că poveştile se repeta aproximativ la fel cu noi personaje.
Bineînteles că, încăpăţânată din fire, am refuzat să accept ideea, deşi argumentele au fost destul de solide; deşi era să primesc o cană de ciocolată caldă pe mine (datorită discuţiei care devenise destul de încinsă:D)
De aici până la a-mi pune eu o serie de întrebări n-a durat mult. Am descoperit că oamenii au nevoie de pattern-uri, au nevoie de situaţii familiare care să nu îi scoată din zona lor de confort, de ancore – situaţii din trecut care le va reduce efortul de a întelege şi de a se expune.
Ne este greu să luăm fiecare situaţie sau persoană de la zero şi să-i dăm dreptul de a se construi pe sine în faţa noastră. Suntem grăbiţi şi ne considerăm vulnerabili acordându-i cuiva şansa de a ne demonstra că este diferit.
Dintr-o nebănuită teamă de a fi dezamagiţi, dintr-un instinct nativ de autoapărare încadrăm oamenii în tipare şi ne reducem involuntar şansa de a trăi povesti, minuni, de a fi fericiţi.
Totodată, multitudinea de informaţii care ne copleşeste este dificil de selecţionat şi presupune un efort imens. Aşa că alegem teoria efortului minim şi rămânem în zona noastră confortabilă etichetând oameni sau situaţii.
Pentru că oamenii văd ceea ce sunt obişnuiţi să vadă şi fug prea repede ca să mai aibă răbdare să descopere şi să înţeleagă, alergăm spre destinaţie uitând să ne bucurăm de frumuseţea drumului. Pentru că fără aceste imagini prefabricate, preselecţionate nu putem să supravieţuim într-o epocă a fugii. Însă, oare asta ne dorim? Să primim realităţi şi informaţii structurate după logica altora sau construite pe aceeaşi matriţă pe care am folosit-o de fiecare dată?
Ne dorim să ieşim din cotidian, să fim speciali şi să trăim întâmplări speciale însă nu le permitem să-şi facă loc în viaţa noastră pentru că folosim aceeaşi matrice.
Obişnuiesc să etichetez, să aplic pattern-uri, să cred că totul se poate împărţi raţional în categorii şi că astfel pot să prevăd situaţii şi să-mi aranjez viaţa. Totul pare mult mai simplu aşa. Însă ador să mă opresc câteodată din fugă şi să descopăr oameni, să le cunosc părţi din suflet, iar orice mică descoperire mă face să mă simt deosebită. Îmi permit astfel luxul de a trăi şi simţi special.
Mar 23, 2010
Posted on Mar 23, 2010 in Personal | 6 comments
Bună Andreea!
Dacă tot te-ai făcut mare ai primit şi o nouă pasiune, pe care eu, blogul tău, sper să o urmezi tot mai des. Bine te-am găsit şi aştept mii de articole
Te poţi distra azi cu prietenii tăi (ce au făcut tot posibilul să ai blogul funcţional), la petrecere, pentru că e un eveniment special, dar de mâine ai grijă să nu mă dezamăgeşti.
